În total, suprafața ghețarilor islandezi, care acoperă încă puțin peste 10% din țară, a scăzut în 2019 la 10.400 km2, potrivit unei publicații a revistei de specialitate Jökull („Ghețarul” în islandeză).
Începând cu 1890, suprafața ocupată de ghețari a scăzut cu aproape 2.200 km2, sau 18%. Dar aproape o treime din acest declin a avut loc începând cu anul 2000.
Contracția de-a lungul a două decenii reprezintă aproape suprafața totală a Hofsjökull (810 km2), a treia cea mai mare calotă de gheață de pe insula Atlanticului de Nord.
„Variațiile din zona ghețarilor din Islanda începând cu anii 1890 arată un răspuns clar la variațiile climatice”, subliniază autorii.
„Au fost destul de sincroni în toată țara, deși valurile (mișcări puternice de gheață) și activitatea vulcanică subglacială influențează poziția unor margini de gheață”.
În 2014, Islanda a înregistrat prima dispariție a unuia dintre ghețarii săi, Ok, fost Okjökull („ghețarul Ok”) sub efectul încălzirii globale.
Oamenii de știință se tem că aproximativ 400 de masive glaciare din Islanda vor dispărea până în 2200, a reamintit atunci ceremonia „tribut”.
Cercetarea publicată luni este o contribuție a oamenilor de știință islandezi la următorul raport de evaluare al Grupului interguvernamental al ONU privind schimbările climatice (IPCC), programat pentru publicare în 2022.
Ghețarii din Alaska, Alpi și Islanda se numără printre cei cu cele mai rapide reduceri din lume din ultimii ani, potrivit unui amplu studiu global publicat în aprilie în Nature.
Aproximativ 220.000 de ghețari de pe planetă au pierdut în medie 267 miliarde de tone de gheață pe an între 2000 și 2019. O rată anuală care a accelerat cu 30% în două decenii și se apropie acum de 300 de miliarde de tone.
