Despre cursuri de dezvoltare personala si cursuri de pregatire profesionala!
Multi indivizi ajunsi azi in functii de conducere in politie nu au si abilitatile superioare necesare unui conducator de organizatie.
Saracia resursei umane de calitate si sistemul feudal de promovare in functii de conducere ( bazat pe pile, obedienta fata cel de deasupra) sunt boli cronice ale MAI care nu puteau duce la un alt rezultat.
Pentru a compensa lipsa stofei de lider, ciobanii ajunsi pe functii de sef adopta un stil de conducere feudal, simplist, mitocanesc brutal, in armonie cu mintea lor la fel de simpla.
Prima datorie a unui sef ierarhic este sa isi inteleaga competentele legale, implicand si care sunt limitele in interiorul carora poate da ordine si dispozitii. Cu alte cuvinte, pana unde se intinde gardul competentei.
Ca manager, poti avea uneori idei bune pentru organizatia ta, dar nu in mod necesar ideile respective se afla in zona in care pot fi impuse personalului din subordine, prin ordine si dispozitii.
De exemplu, un sef de IPJ ar putea decide ca ar fi o idee buna ca fiecare politist din unitate sa cunoasca cel putin o limba straina. Sau citeasca macar o carte pe luna. Sau sa efectueze un curs de pregatire pentru acordarea de masuri de prim ajutor unei personae care are o urgenta medicala.
Idei bune, toate. Insa daca nu exista in fisa postului, aceste obligatii, ele nu pot fi impuse politistilor.
Daca nu sunt trecute in fisa postului, ele reprezinta doar idei pentru dezvoltarea personala a individului care ocupa functia de politist.
Daca o idee considerata buna nu poate fi impusa cu forta, personalului, ea poate fi totusi pusa in practica ca rezultat al unor eforturi de convingere, daca argumentele sunt de natura sa il convinga pe politistul X ca valoarea lui personala creste, in mediul social in care el munceste si convietuieste.
Am facut aceasta introducere lunga pentru ca un membru de sindicat ne transmite ca undeva, la un ipj, li s-a transmis ca este “obligatoriu” sa urmeze un curs de prim ajutor.
“Obligatoriu” este un termen care nu inseamna nimic in viata profesionala a unui politist. Politistul, in munca lui executa legea, normele juridice care ii sunt incidente.
Orice act juridic administrativ ( ordin sau dispozitie) trebuie sa fie motivat, obligatoriu cand este scris. Cand dispozitia este verbala, autorul nu este scutit de obligatia de motivare. El este obligat sa furnizeze si motivarea, celui care solicita lamuriri. Doar un bou poate crede ca o comanda verbala nu trebuie justificata.
Motivarea unui act juridic presupune prezentarea temeiurilor legale precise care se refera la competenta de a da dispozitia respectiva, cat si la obligatia executantului dispozitiei de a o executa.
Intorcandu-ma la obligatia de a urma cursuri de prim ajutor sanitar, ea nu exista daca nu este prevazuta in fisa postului, sarcina de acorda primul ajutor. Urmezi cursuri de pregatire profesionala, doar daca au legatura cu fisa postului pe care il ocupi sau pe care urmeaza sa il ocupi.
Nu poti fi obligat de seful ierarhic sa faci cursuri de “dezvoltare personala”.
Expresia “cursuri de prim ajutor” ne este cunoscuta tuturor, dar putini stiu ca acest concept al primului ajutor are reglementare in Lege. De exemplu exista „prim ajutor de baza” si „prim ajutor calificat” .
O sa va prezint mai jos, un extras cu termeni relevanti din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.
Inainte sa pun extrasul, as vrea sa-I transmit membrului de sindicat ca este in drept sa se opuna unui “ ordin” ilegal, daca sesiseaza ca acesta nu are fundament in lege si in fisa postului. Insa, moral, sa faci niste cursuri de prim ajutor ( gratuite) mi se pare o idee buna, pentru ca intotdeauna e o idee buna sa salvezi viata unui om, indiferent ca este un apropiat, prieten, membru de familie sau un necunoscut. Indiferent ca esti sau nu politist. Uneori, actiunile simple ale celui care se afla in contact direct cu persoana care are o urgenta medicala, fac diferenta intre viata si moarte, pana la sosirea ambulantei cu echipaj specializat, ne dezvaluie Emil Pascut de la sindicatul Diamantul.
Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.
Art.92 : (1) În înțelesul prezentului titlu, în sistemul național de servicii medicale de urgență și de prim ajutor calificat, termenii și noțiunile folosite au următoarea semnificație:
e) urgență medicală – accidentarea sau îmbolnăvirea acută, care necesită acordarea primului ajutor calificat și/sau a asistenței medicale de urgență, la unul sau mai multe niveluri de competență, după caz. Ea poate fi urgență cu pericol vital, unde este necesară/sunt necesare una sau mai multe resurse de intervenție în faza prespitalicească, continuând îngrijirile într-un spital local, județean ori regional, sau urgență fără pericol vital, unde îngrijirile pot fi efectuate, după caz, cu sau fără utilizarea unor resurse prespitalicești, la un centru ori cabinet medical autorizat sau, după caz, la un spital;
f) pacient critic – pacientul cu funcţiile vitale instabile sau cu afecţiuni care pot avea complicaţii ireversibile şi care necesită intervenţie medicală de urgenţă sau îngrijiri într-o secţie de terapie intensivă generală sau specializată;
g) primul ajutor de bază – efectuarea unor acțiuni salvatoare de viață unor persoane care au suferit o accidentare sau îmbolnăvire acută, de către persoane fără pregătire medicală, fără utilizarea unor echipamente specifice acestui scop. Primul ajutor de bază se acordă de orice persoană instruită în acest sens sau de persoane fără instruire, la indicațiile personalului din dispeceratele de urgență;
h) primul ajutor calificat – efectuarea unor acțiuni salvatoare de viață unor persoane care au suferit o accidentare sau îmbolnăvire acută, de către personal paramedical care a urmat cursuri speciale de formare și care are în dotare echipamentele specifice acestui scop, inclusiv defibrilatoare semiautomate, funcționând sub formă de echipe de prim ajutor într-un cadru instituționalizat;
SECŢIUNEA a 2-a
Primul ajutor de bază și primul ajutor calificat
Art. 93. –
(1) Acordarea primului ajutor de bază, fără echipamente specifice, se efectuează de orice persoană instruită în acest sens sau de persoane fără instruire prealabilă acționând la indicațiile personalului specializat din cadrul dispeceratelor medicale de urgență sau al serviciilor de urgență prespitalicească de tip SMURD și serviciului de ambulanță județean sau Serviciului de Ambulanță București-Ilfov, având ca scop prevenirea complicațiilor și salvarea vieții până la sosirea unui echipaj de intervenție.22/11/2016 – alineatul a fost modificat prin Ordonanţă de urgenţă 79/2016
(2) Fiecare cetățean are obligația să anunțe direct sau să se asigure că un caz de urgență a fost anunțat deja, la numărul 112, înainte sau concomitent cu acordarea primului ajutor, fiind obligat să respecte indicațiile specializate oferite de personalul dispeceratului de urgență.
(3) Acordarea primului ajutor calificat se efectuează în regim public, este o datorie a statului și un drept al cetățeanului și nu poate fi efectuată în scop comercial.
(4) Primul ajutor calificat se acordă într-un cadru instituționalizat, de echipe aflate sub coordonarea inspectoratelor pentru situații de urgență, în colaborare cu autoritățile publice locale și structurile Ministerului Sănătății.
(5) Echipele de prim ajutor calificat vor fi dotate cu echipamente specifice, inclusiv pentru defibrilare semiautomată.
(6) Personalul din cadrul echipajelor de prim ajutor calificat și ambulanțierii vor fi formați și autorizați în utilizarea defibrilatoarelor semiautomate.
(7) Echipele de prim ajutor pot opera utilizând ambulanțe tip B, conform normelor și standardelor naționale și europene în vigoare, și autospeciale de intervenție fără capacitate de transport pacient, dotate cu echipamentele specifice, inclusiv defibrilatoare semiautomate.
Acordarea primului ajutor calificat este organizată astfel încât timpul maxim de sosire la locul intervenției de la apelul de urgență să nu depășească:
a) 8 minute, pentru echipajele de prim ajutor calificat, în zonele urbane, la cel puțin 90% din cazurile de urgență;
b) 12 minute, pentru echipajele de prim ajutor calificat, în zonele rurale, la cel puțin 75% din cazurile de urgență.
(9) Organizaţiile nonguvernamentale şi cele nonprofit pot participa la această activitate, pe baza unor protocoale de colaborare cu inspectoratele pentru situaţii de urgenţă şi cu autorităţile publice locale.
(10) Salvamontul, Salvamarul, Jandarmeria montană, Unitatea Specială de Intervenție în Situații de Urgență din subordinea Inspectoratului General pentru Situații de Urgență și alte instituții publice similare pot avea personal instruit în primul ajutor calificat, care acționează în cadrul misiunilor specifice de salvare asigurate de aceste instituții.
Art. 94. –
(1) Persoanele fără pregătire medicală care acordă primul ajutor de bază în mod voluntar, pe baza indicațiilor furnizate de un dispecerat medical sau a unor cunoștințe în domeniul primului ajutor de bază, acționând cu bună-credință și cu intenția de a salva viața sau sănătatea unei persoane, nu răspund penal sau civil.
(2) Personalul paramedical nu răspunde penal ori civil, după caz, dacă se constată, potrivit legii, îndeplinirea de către acesta, cu bună-credință, a oricărui act în legătură cu acordarea primului ajutor calificat, cu respectarea competenței acordate, protocoalelor și procedurilor stabilite în condițiile legii.
Art. 95. –
(1) Personalul paramedical care activează în cadrul echipajelor de prim ajutor calificat este pregătit în instituțiile de învățământ și în centrele de formare specializate aflate în structura Inspectoratului General pentru Situații de Urgență și/sau în alte centre de formare autorizate și acreditate aflate în structura instituțiilor publice care dețin echipaje de prim ajutor calificat conform prezentei legi.
(2) Formarea personalului specializat în acordarea primului ajutor calificat se va efectua pe baza unui program aprobat de inspectorul general al Inspectoratului General pentru Situații de Urgență, acreditat și autorizat de Ministerul Sănătății și Ministerul Educației și Cercetării Științifice. Acesta include condițiile de certificare și recertificare a personalului, precum și necesitățile de formare continuă.
Art. 96. –
Finanțarea activității echipajelor de prim ajutor calificat și dotarea acestora se fac de la bugetul de stat, bugetul autorităților publice locale și din alte resurse financiare prevăzute în lege, inclusiv sponsorizări și donații. (Cerasela N.).
