Cronica celei de-a doua zile a festivalului UNICA
Sâmbătă, 20 august, începând cu orele 10:00, la cinematograful „Matei Vișniec” s-a desfășurat prima zi de proiecții de film, în cadrul festivalului UNICA. România, Croația, Spania, Lichtenstein, Italia și Marea Britanie au fost primele țări, ale căror filme au fost derulate pe marele ecran, spre încântarea publicului.
Pentru ca diversitatea limbilor vorbite să nu constituie un impediment în înțelegerea filmelor, au fost subtitrate în limba engleză. Discursurile reprezentanților delegațiilor și ale juriului au fost traduse in timp real, prin intermediul unor cãști, iar anunțurile organizatorilor se puteau auzi in limbile engleză, franceză și germană.
Prima reprezentație cinematografică a fost cea a României. Pe ecran a rulat filmul”Sunetul Mării”, în regia lui Dan Hintergraber, despre un muzician român și felul lui special de a se inspira, marea ținându-i loc de muză.
Emil Mateiașa continuat seria filmelor românești cu proiecția „Veritas” a cărei temă fundamentalã este flexibilitatea realității. Lumea este prezentată ca o proiecție din colțul minții lui Dumnezeu, ceea ce ar oferi și oamenilor posibilitatea conceperii unei realități proprii, subiective.
Croația a fost următoarea țară care prezentat proiecții cinematografice, reușind să se remarce prin scenariu și regie de calitate. Au fost urmărite filmele „Wolf dance” de Jelena Oroz, „Flowers” de Judeta Gamulin, „Cabbage” de Zorko Sirotic, „Croatian virgin” de Suncica Ana Veldic și Olga Budimir și „Apocalypse” de grupul „Jeunesse”. Croații au abordat realități de mare impact, mizând pe teme precum boala și sexualitatea.
În filmul „Flori” de Judeta Gamulin, acțiunea se desfășoară într-un salon de spital, a cărui atmosferă este demnă de „Pavilionul canceroșilor” al lui Soljenițîn. Membrii a două familii își vizitează tații internați. În timp ce membrii unei familii se ceartă din motive banale, cealaltă are o altă perspectivă. Diferența, din mai multe puncte de vedere, dintre cele două familii demonstrează că nici boala, nici moartea nu ține cont de principii lumești. Florile devin, astfel, simultan, simbol al celebrării și al înmormântării. Croația nu s-a remarcat numai prin tematică și stil, ci și prin tehnică. „Apocalipsa”, prezentată de grupul Jeunesse este compusă din imagini create prin tehnica desenului în nisip.
Seria de filme a fost continuată de Spania, primul film vizionat fiind „Acabo de tener” de Javier Nevaro Montero, al cărui subiect surprinde contrastul între două perspective diferite, asupra aceleiași realități. O fetiță de opt ani are un coșmar, al cărei conținut apare ca un vis frumos, privit într-o lumină nouă de o altă fetiță, lipsită de posibilități materiale. In continuare au fost derulate filmele „Things I whished to do” de Gerardo de la Fuente Lopez, documentarul despre pescuit „Red Tuna Winds” de Alfonso O’Donnell, „Night Landscape” de Marta Ferreras Viruete, imprevizibilul „The quantum lighter” de Pau Escribano, „The whistler” de David Castro Gonzáles și „Time thives” de Fran X. Rodriguez, care a impresionat prin asocierea inedita între timp si simbolistica cercului.
A urmat apoi discuția juriului referitoare la filmele vizionate. Juriul a fost format din: președintele juriului Jacquelin Pante (Italia) și membri Eugy Van Gool (Belgia), Pia Kalatchov (Elveția), Ivan Kozlenko (Ucraina), Florin Paraschiv (România), Zuzana Skoludova (Slovacia) și Stanimir Trifanov (Bulgaria).
După pauza de prânz, a venit rândul Lichtenstein-ului să impresioneze prin talent cinematografic. Temele abordate se remarcă prin diversitate, de la o aventură a unor copii captivi intr-o carte, din filmul lui Michael Baumeler, „Sesame, a strange book” se ajunge la problema actuală a lumii, terorismul, prin filmul „WTF” in regia lui Arno Braendle. Puntea dintre cele două pelicule o constituie „The painter” de Rolf Leuenberger care prezintă o nouă formă de artă contemporană, alcătuită din culori, forme și cuvinte. Nici regizorii italieni nu s-au lăsat mai prejos, aducând în atenția publicului filme precum „Ruins” de Georgio Sabattini, o frumoasă discrepanță între esență și aparență ce o constituie „You can not hide” de Andrea Olindo Bizzarri și „And now we dance” de Franco Fais. Un semnal de alarmã a fost tras odată cu filmul „Countdown” de Rolf Mandolesi.
În afară de coloana sonoră de calitate, proiecția s-a remarcat și prin mesajul puternic pe care îl transmite. Cadrul inițial prezintă un copac, declarat monument național și continuă cu tăierea acestuia pentru a se construi o parcare. Mânuțele unui copil strâng la spate o bucată de lemn, ca într-o îmbrățișare de despărțire. Prestația Marii Britanii la concurs nu a fost o surpriză, în ceea ce privește talentul cinematografic.
Umorul nu a lipsit, spre deliciul publicului, in filmele „Blue” de Robert Lorrimer sau „Making progress” de Ray Grover, ambele referitoare la raportul între om și tehnologie. Documentarul „In search of tigers” de Paula Webster a calmat spiritele, iar „The girl on the train” de John Roberts, „Greece is the Word” de Tim Stannard și „Turning Tables” de Rebecca Staniforth au încheiat ziua într-o notă optimistă. Astfel s-a desfãșurat prima zi a festivalului de film UNICA, o zi de bun augur pentru perioada ce urmează. O zi în care bucuria, teama, tristețea și surprinderea au cuprins publicul de la un film la altul, făcându-se unul cu cinematograful, cu ecranul, cu scaunele. Şi acesta a fost doar începutul…
Sursa cronică : http:// unica.ro
Sursa foto : http:// google.com,http://criteriul.ro
Redacția ziarului Criteriul Național mulțumește domnilor Daniel Hintergraber și Daniel Mihai pentru această performanță!
