Fără Titlu I
de Iulian Grigore
prin vântul nopții lungi de iarnă
cu pasul povârnit și rar
poporul meu își duce crucea
mânat în cerc și în zadar
poporul meu își duce-osânda
unui blestem nedrept și crud
impiedicându-se prin veacuri
când rău și prost, când orb și surd
Şi-i neamul meu ce rătăcește
împius de cuie și de bici
stăpânii l-au legat cu sârmă
în gură i-au turnat lipici
e trupul meu, ce flamânnzește
și-s ochii mei, ce plâng și dor
e osul meu ce ologește
speranţele -mi, se frâng și mor
si zboară anii, …trece vremea
scurgându -se din viață -n viață
suflarea ni se stinge-n inimi
ne curge sângele în piață
născuți din slugi, destin de slugă
pe brânci ori în genunchi gemând
cu limbile înfipte-n funduri
copiii noștri, lăcrimând
nu-i chip s-alegem altă cale
nu știm să mergem pe alt drum
nu merităm nici timp, nici milă
doar vânătăi, dureri și fum…
Sursa foto carlesquerol.wordpress.com
Redacția ziarului Criteriul Național mulțumește inspiratului autor pentru această poezie ce ne-a oferit-o în exclusivitate!
