Criteriul National

Duminica Floriilor este ziua in care praznuim Intrarea Mantuitorului in Ierusalim. Intra smerit, calare pe manzul asinei, implinind astfel profetia lui Zaharia: „Bucura-te foarte fiica Sionului, veseleste-te fiica Ierusalimului, caci iata Imparatul tau vine drept si biruitor, smerit si calare pe asin, pe manzul asinei” (Zaharia IX, 9). Multimea l-a intampinat cu ramuri de finic si cantari de bucurie: „Osana Fiului lui David; binecuvantat este Cel ce vine intru numele Domnului! Osana intru cei de sus!” (Matei 21, 9).

Mantuitorul este primit cu atata entuziasm de multime datorita invierii lui Lazar din mormant, minune sarbatorita in sambata dinaintea Duminicii Floriilor. Biruinta Sa asupra mortii lui Lazar prevesteste biruinta asupra propriei morti. Din acest motiv de Florii purtam ramuri de salcie inmugurite, simbol al biruintei vietii asupra mortii.

Intrarea Sa triumfala in Ierusalim avea sa descopere ca El este Mesia cel asteptat, ca poporul nu trebuie sa mai astepte un alt Imparat, dar sa le arate ca este un altfel de Imparat, neasemanator celor cunoscuti in istorie. Din acest motiv El n-a intrat calare pe un cal, asa cum s-ar fi cuvenit unui imparat, ci pe un asin, ca semn al neacceptarii tronului lumesc. Ierusalimul in care intra Hristos este chipul Ierusalimului ceresc, acolo unde Fiul domneste vesnic impreuna cu Tatal si cu Duhul si preinchipuie Noul Ierusalim – Biserica, in care El va fi mereu prezent prin Duhul Sfant.

La inceput, Duminica Floriilor a fost tinuta numai de comunitatea crestina din Ierusalim. Mai tarziu o intalnim prezenta in Egipt, Siria si in Asia Mica. In secolul al V-lea se celebra in Constantinopol, cand imparatul si curtea sa participau la procesiunea solemna. Sarbatoarea Floriilor era praznuita intr-un mod cu totul special. Credinciosii purtau ramuri de finic pe strazile orasului, intonand cantari compuse de imnografi precum Andrei Criteanul, Teodor Studitul sau Iosif Studitul. La Bucuresti, pelerinajul de Florii a fost interzis de regimul comunist in 1948 si a fost reluat in anul 2008 cu binecuvantarea Preafericitului Parinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane.

Inchei cu o precizare demna de a fi luata in seama de toti.”Cuvântul „Osana“ nu este un nume, ci expresia grecească a verbului ebraic „hoşiâ-ah-nà“, care înseamnă „ajută-ne!“. Această formă verbală este o invocare, nu neapărat o formulă de politeţe. Vedem că se adresează lui Iisus, ca Fiu al lui David, Cel ce vine întru numele Domnului. Folosirea frecventă a invocării „Osana!“, urmată de „Cel ce vine întru numele Domnului“ şi de „Fiul lui David“, ne arată că mulţimile vedeau în Iisus pe Cel care putea să le ajute pentru că venea în numele Domnului şi pentru că avea origine davidică, aşa cum ştiau din profeţiile Vechiului Testament că trebuia să fie Mesia. Prin urmare, El nu era un rege ca oricare rege pâmântesc, ci era adevăratul Împărat al lui Israel. Invocarea „Osana“ putea să se adreseze şi lui Dumnezeu (Iahve) să-i ajute în cele superioare celor de pe pământ sau să-L ajute pe Iisus să instaureze Împărăţia Păcii, care nu este pacea pe care şi-o dau oamenii, ci una venită de Sus”. Aceasta minunata explicatie apartine parintelui.profesor. dr. Vasile RĂDUCĂ.

La Multi Ani tuturor celor ce poarta numele de Florin, Florina, Florinel, Florinela cat si celor cu nume de flori! Fie ca Bunul Dumnezeu sa va ocroteasca si sa va inmulteasca talantii si numarul zilelor!