Procedura asumării răspunderii prin Parlament se aplică în mod excepțional. Este prevăzută prin Constituție, pentru că părinții Legii Fundamentale au stabilit că s-ar putea ca, în anumite momente, Guvernul să aibă nevoie să legifereze repede și altfel decât pe calea ordonanțelor de urgență. Dar tocmai din acest motiv, asumarea răspunderii se face rar și, în mod normal, doar pentru o singură lege. Orice altă formulă violează cea mai importantă putere în stat, Parlamentul. Iar PNL tocmai se pregătește de un viol.
În persoana lui Cătălin Predoiu avem un specialist de mare clasă nu numai al asumărilor de răspundere, ci și a asumării, prin forțarea Constituției, a unor pachete de acte normative. Tot el este cel care, în numele Guvernului Boc și la comanda lui Traian Băsescu a asumat răspunderea Executivului în Parlament pentru patru legi, cele mai importante după Legea Fundamentală, care este Constituția. Așa ne-am pricopsit, fără dezbateri parlamentare, cu Codul civil, Codul de procedură civilă, Codul penal și Codul de procedură penală. Toate, rezolvate dintr-un foc. Rezultatul a fost că numai până în prezent, sesizată fiind, Curtea Constituțională a descoperit sute de articole aflate în discordanță cu Legea Fundamentală. Practic, consecința demersului de atunci al lui Predoiu este un haos legislativ, care le-a creat uriașe probleme cetățenilor României. Și, evident, sistemului judiciar. Iar acum, din nou, același Cătălin Predoiu se pregătește să mai tragă un tun.
Imediat după Legea bugetului, pe care PNL a promis să o finalizeze în luna decembrie, în ianuarie suntem anunțați că, din nou, România va fi supusă unei proceduri de asumare a răspunderii. Și nu pentru un singur act normativ. Iar avem de-a face cu un pachet de legi. Nu este clar câte vor fi. Dar vor fi mai multe. Această asumare de răspundere pentru un pachet de legi este pe de-o parte o mare tâmpenie și, pe de altă parte, o operațiune extrem de periculoasă. Care poate întoarce România din nou cu roțile în sus. Să mă explic.
Vor fi mai multe acte normative. Care, în intenție cel puțin, acoperă domenii diferite. Să admitem că în cazul unuia dintre acestea urgența este motivată iar partidele poltice din Parlament sunt de acord să promulge actul normativ fără dezbatere, printr-o procedură sumară. Dar ce se întâmplă în situația în care unul sau mai multe acte normative din pachetul propus nu întrunesc consensul partidelor politice și, respectiv, consensul parlamentarilor? Procedura asumării răspunderii la pachet nu permite o separare a unor legi bune de legile apreciate drept rele. În această situație, parlamentarilor nu le mai rămân decât două soluții. Fie resping în bloc pachetul de legi, deși unul sau mai multe acte normative se justifică, fie admit totul în bloc, deși unul sau mai multe acte normative sunt de natură să destabilizeze statul român într-un domeniu sau în altul. Mă pun în locul unui parlamentar și îmi dau seama că, în ambele scenarii, mă aflu aproape în fața unui fapt împlinit. Oricum aș reacționa, aș reacționa greșit.
Pentru a mă face și mai bine înțeles, voi recurge la un raționament prin reducere la absurd. Dacă spiritul Constituției este încălcat și ni se propune un pachet cu câteva legi, într-o procedură de asumare de răspundere, mă întreb, mergând pe aceeași logică, ce s-ar întâmpla dacă liberalii ar trece o singură dată prin asumare de răspundere nu două-trei legi, ci sute de acte normative, pe care le au în vedere.
Dacă Cătălin Predoiu face un pachet mai mic legislativ, nimic nu-l poate împiedica să facă și un pachet mai voluminos. În diferite faze ale procedurii parlamentare, sunt sute de acte normative propuse în ultimii doi ani de liberali, pe care domnul Predoiu le-ar putea strânge într-un pachet voluminos, le-ar pune fundiță și le-ar supune unei asumări de răspundere astfel încât printr-o singură lovitură de tun să fie finalizat cât ai zice „pește” întregul program legislativ al partidului. Și dacă tot procedează astfel, ar însemna o nimica toată să mai adauge la acest pachet voluminos și toate celelalte acte normative derivate din programul de guvernare. Sau din alte proiecte mai trăsnite ale liberalilor. Parlamentul ar fi întrunit și ar vota, pentru ca nu care cumva altfel să se intre în spirala alegerilor anticipate, situație în care deputații și senatorii și-ar scurta în mod voluntar mandatul, pierzând astfel și pensiile speciale.
Și, după aceea, ce ar mai urma să facă timp de câțiva ani parlamentarii? Să-și ia vacanță! Pentru că, dacă tot au votat fără dezbatere, în avans, toate actele normative care le-au trăsnit liberalilor prin cap, deputații și senatorii, indiferent de partid, nu mai au obiectul muncii. Și pleacă acasă. Și, uite așa, înlocuim un sistem constituțional, printr-un sistem anti-constituțional.
Sorin Rosca Stanescu
