Criteriul National

DNA cere oamenilor politici „să se abțină de la atacuri publice nefondate” împotriva parchetului anticorupție și caracterizează acuzațiile liderul grupului UDMR din Camera Deputaților, Csoma Botond, la adresa Direcției drept un „atac direct și nefondat” care „aduce atingere probității profesionale și independenței magistraților procurori”.

„A susține că procurorii D.N.A. au comis fapte de abuz în serviciu și șantaj față de magistrați reprezintă un atac direct și nefondat la adresa instituției, care aduce atingere probității profesionale și independenței magistraților procurori”, afirmă DNA, într-un comunicat în care citează o serie dintre afirmațiile deputatului UDMR:

• „Trebuie găsită o soluție astfel încât DNA să nu-i trimită în judecată pe procurori și judecători, deoarece am văzut ce abuzuri au avut loc în trecut”,
• „vedem un pericol mai mare ca judecătorii și procurorii să fie investigați din nou de parchetul anticorupție”,
• „nu ar trebui să existe loc pentru șantaj în lupta împotriva corupției”,
• „Nu știu conținutul acestora, dar faptul că DNA a produs un număr atât de mare de dosare pentru judecători este excesiv de suspect”

DNA afirmă că nu există nicio hotărâre definitivă a vreunei instanțe care să constate săvârșirea presupuselor abuzuri comise de procurorii D.N.A. În plus, „numărul de dosare înregistrate la nivelul D.N.A. care vizează procurori și judecători a fost aproape egal pentru ambele categorii de magistrați, iar numărul sesizărilor din oficiu a constituit un procent redus din numărul total de dosare, majoritatea acestora fiind constituite ca urmare a plângerilor și denunțurilor depuse de cetățeni”.

„Solicităm oamenilor politici să se abțină de la atacuri publice nefondate împotriva D.N.A. de natură să afecteze imaginea instituției noastre și credibilitatea eforturilor de luptă împotriva corupției la nivel înalt”, mai arată Direcția Națională Anticorupție, ale cărei precizări pot fi citite mai jos:

• Procurorii D.N.A. aplică aceleași reguli și standarde procedurale, prevăzute de lege, indiferent de calitatea persoanei cercetate,
• Nu a existat niciun dosar penal care să fie înregistrat ca urmare a „neacceptării argumentelor procurorilor anticorupție și tratării acuzațiilor din rechizitoriu cu rezerve de către judecători”; au fost însă înregistrate dosare care vizau comiterea de infracțiuni de corupție sau asimilate celor de corupție, de către magistrați.
• De altfel, susținerile privind deschiderea de dosare penale ca urmare a dispunerii vreunei soluții de achitare este lipsită de temei logic, având în vedere multitudinea de exemple de judecători care au pronunțat soluții de achitare în cauzele D.N.A. și care nu au fost anchetați, precum și trimiterea în judecată a unui număr similar de procurori sau judecători în materie civilă.
• Nu a existat o disproporție privind numărul de dosare înregistrate la nivelul D.N.A. și care vizau magistrați, față de numărul de dosare înregistrate care vizau alte categorii profesionale de competența unității de parchet;
• În cazul D.N.A. au existat condamnări definitive ale judecătorilor și procurorilor trimiși în judecată.
• În perioada în care a avut în competență fapte de corupție și asimilate corupției săvârșite de magistrați (2002 – octombrie 2018), D.N.A. a trimis în judecată 161 de magistrați (76 de procurori și 85 de judecători), iar în aceeași perioadă au fost condamnați 100 de magistrați (47 de procurori, 52 de judecători și 1 magistrat asistent). Precizăm că, unele cauze în care D.N.A. a dispus trimiterea în judecată a unor magistrați se află în continuare în diferite faze de judecată.
• În același timp, după pierderea de către D.N.A. a competenței privind infracțiunile de corupție săvârșite de magistrați (octombrie 2018) și până la finalul anului 2020, niciun magistrat nu a mai fost trimis în judecată pentru corupție.
• D.N.A. nu a avut și nu solicită competența exclusivă pe infracțiunile săvârșite de magistrați. Procurorii D.N.A. sunt specializați în combaterea infracțiunilor de corupție și a celor asimilate corupției, iar în cazul săvârșirii, de către magistrați, a altor infracțiuni, competența de urmărire penală ar trebui să revină parchetelor de pe lângă curțile de apel și Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (inclusiv pentru eventuale fapte penale comise de procurorii D.N.A.).