„Din punct de vedere economic, România a progresat enorm de la aderarea la UE, în 2007. Mai ales în orașele mari și în vest, nivelul de trai a crescut rapid. Produsul intern brut pe cap de locuitor se apropie razant de media UE: de la 34 % la 64 %, după cum relatează Eurostat. În capitala București, populația are peste 140 % din venitul mediu al UE”.
El menționează în continuare creșterea economică record, de 7%, în anul 2017, cea actuală de cca 4%, urmând că aceasta să se învârtă, în continuare, în jurul a 3%, potrivit prognozelor Băncii Mondiale. Cei trei factori stimulenți ar fi: subvențiile europene, investițiile directe și o politică fiscală bazată pe consum.
O dinamică remarcabilă ar avea-o exportul agricol și domeniul IT. Iar faptul că are rezerve de gaz proprii ar scuti România de importuri substanțiale din Rusia.
Autosubzistenții
Pe de altă parte, „România este pe jumătate un stat țărănesc. Deși ponderea agriculturii la valoarea adăugată a scăzut, din 2005, de la zece la puțin peste patru la sută, un sfert dintre români lucrează în continuare pe câmp, majoritatea ca autosubzistenți”.
Sunt menționate cele aproape patru milioane de gospodării de țărani, „tot a treia, din UE, găsindu-se în România”. Iar faptul că țara este cel mai mare exportator de cereale din Uniunea Europeană ar fi datorat „puținelor urmașe ale cooperativelor de tip colhoz, aflate în mâna străină”.
Rata mică a șomajului din România se explică prin doi factori, consideră autorul: masiva emigrație și faptul că autosubzistenții nu sunt înregistrați ca șomeri. Peste trei milioane de români lucrează în străinătate, iar fondurile caselor de pensii scad masiv.
Însă echibrul prezentului ar fi păstrat de faptul că „două treimi din lucrătorii imigranți trimit din Italia, Spania și Germania bani celor rămași acasă, dintre care 16% locuiesc încă fără acces la instalații sanitare și 36% fără acces la internet.”. „În Indexul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare Umană, România este felinarul roșu din Europa”, constată autorul.
Profitorii
„Și totuși, nicio țară nu a beneficiat atât de mult de UE în ultimul deceniu. De la aderarea în 2007, Bucureștiul a primit din fonduri UE, minus contribuțiile proprii, aproape 30 de miliarde de euro”. Calculele sale arată că „recent, România a primit aproape 2% din PIB de la Bruxelles, iar alte două procente provin din remitențele lucrătorilor oaspeți, a căror sumă s-a dublat de la libera circulație a persoanelor și a capitalului”.
Ca membră a Uniunii Europene, România și-a triplat volumul comerțului cu statele UE, care acum reprezintă trei sferturi din comerțul său exterior. Germania este, de departe, cel mai important partener comercial, reprezentând 23% din exporturi și 20% din importuri. Și totuși, deficitul la exportul românesc se simte, deoarece salariile și pensiile mărite au stimulat consumul din import.
Corupția
Dincolo de plusuri, autorul menționează însă și plaga corupției din România, care întunecă euforia instituțiilor UE, bazată pe indicatorii economici. Iar aici aflăm că Bruxelles „s-a cabrat” la reforma justiției din România, pe modelul guvernelor polonez și maghiar, plănuită de un „guvern postcomunist (PSD)”.
Însă, spre deosebire de Polonia și Ungaria – împotriva cărora Comisia UE a deschis proceduri de analiză a respectării, de către acestea, a statului de drept -, România a făcut un pas înapoi, renunțând la modificările din justiție.
Conducătorul Fundației Konrad Adenauer (KAS) de la București, Martin Sieg, a declarat pentru WELT: „S-a finalizat controversa privind statul de drept.” Iar această „câștigare a securității politice ar trebui să liniștească antreprenorii”.
Schimbările
În articol se mai menționează volatilitatea la nivel de premier și guvern a PSD, în ultimii trei ani, ca și faptul că acum „Ludovic Orban, liderul Partidului Național Liberal (PNL), i-a luat locul Vioricăi Dăncilă, din PSD-ul socialist”.
„Orban va conduce probabil guvernul până la alegerile din decembrie 2020. Partidul său de centru-dreapta, care aparține Grupului Creștin Democrat din Parlamentul European, ocupă 69 din 329 de mandate parlamentare. Cu ajutorul social-democraților renegați și a cinci partide mici, Orban a obținut un vot strâns de încredere, pentru un guvern minoritar. Mulți l-au sprijinit pe Orban, de frica noilor alegeri și a pierderii imunității”.
„Firmele din Germania și din străinătate se pot bucura”, consideră autorul, „că odată cu plecarea PSD incertitudinile dispar”. Orban ar urma să înfăptuiască „un echilibru macroeconomic”, potrivit propriilor sale declarații.
El „vrea să îmbunătățească climatul investițional, să investească în infrastructura-cheie, să-i atragă pe emigranții români în patrie, să asaneze aparatul de stat și să profesionalizeze instituțiile”.
Expertul KAS, Sieg, consideră că această „politică pro-business” este credibilă, deși nu se așteaptă la „măsuri radicale”. Iar actualul președinte sprijină cursul premierului Orban, „care provine din minoritatea maghiară”.
Cotat ca favorit în cursa alegerilor prezidențiale, „este foarte probabil că etnicul german Iohannis se va impune”, mai considera, acum o săptămână, jurnalistul german.
