Să zicem că ești un cetățean pașnic, liniștit, din Suedia, Germania, Franța, Belgia, Italia etc.
Clasa medie, fără lipsuri. Trăiești într-un orășel/cartier liniștit, ești creștin, chiar dacă nu prea te duci la biserică, ești tolerant, empatic, vrei să ajuți, te sensibilizează până la lacrimi drama unor copii refugiați. Afli că în orașul tău au sosit refugiați. Foarte bine, avem destul încât să împărțim cu ei o bucată de pâine. Numărul lor crește, crește permanent. Începi să vezi pe străzi murdăria lăsată de ei. Se mai întimplă, nu-i un capăt de țară.
Apoi începi să auzi, timid, despre agresiuni comise de refugiați. În curând chiar cunoscuți de-ai tăi au povești personale despre agresiuni, mai mari sau mai mici, tâlhării, violuri. Se întimplă să vezi chiar tu pe stradă astfel de agresiuni. Mergi să reclami la poliție. Poliția ridică din umeri, spune că nu are ce face; refugiații deja au cartiere în care și poliția se teme să intre…
Ți-e clar că între tine și acești refugiați există multe incompatibilități. În tot acest timp, la televizor vezi politicieni, ziariști, comentatori care-ți spun că trebuie să fii și mai tolerant, și mai îngăduitor, pentru că vor veni și mai mulți străini. În orășelul tău liniștit, rata infracționalității a ajuns asemănătoare cu a unor orașe din America de Sud. Nu-ți mai place, simți că nu e în regulă să-ți fie frică să ieși pe stradă. Nu prea te interesează politica dar auzi de un partid care crede la fel ca tine, că e o nebunie să încurajezi în continuare venirea refugiaților.
La următoarele alegeri votezi acel partid.
În acel moment afli de la televizor că ești fascist, șovin, xenofob, extremist de dreapta, ești un pericol pentru societate, trebuie să fii reeducat, chiar cu forța dacă va fi nevoie și nu-ți mai este permis să spui că în cartierul/orașul tău viața a devenit imposibilă din cauza unor refugiați, care au niște valori incompatibile cu ale tale.
