Are sau nu competenţă într-un domeniu sau altul, românaşul nostru, cunoscut pentru limbuţia lui, ţine morţiş să-şi spună opinia. Să facă judecăţi de valoare fără a avea câtuşi de puţin habar despre ceea ce vorbeşte. Se bagă şi el în vorbă ca musca-n ciorbă, cum se spune.
Şi uite aşa a apărut peste nopate puzderia ce îşi dă cu părerea în legătură cu o problemă sau alta, cu o lege sau alta sau mai ales dacă e corect sau nu să se dea o anumită lege. Şi din acest hăţiş nici că putem ieşi pentru că, se pare, cu cât e domeniul mai puţin accesibil, cu atât sunt mai mulţi cei care, în naivitatea lor, cred că-l pot aborda cu succes.
Că ajung, desigur, bătaia de joc cârcotaşilor, nu se bagă de seamă, nu… Au apărut ’mnealor pe sticlă? Şi-au făcut publicitate? Negativă? Nu-i bai. Fie ea şi negativă, publicitatea tot reclamă se cheamă până la urmă. Şi cum balcanistul nostru e măcinat de frustrare, se descarcă şi el cum poate. A găsit o portiţă deschisă, vorba ceea, de ce să n-o folosească? Ba eu zic că ar fi prost dacă nu ar trage foloase de pe urma ei.
Dacă televiziunile noastre de doi lei, comerciale (sic!), nu ţin la un anume standard şi coboară la nivelul unei VULPIŢE numai şi numai pentru a-şi creşte audienţa, atunci ce pretenţii să avem de la omul de rând? A găsit o cale de a ieşi din anonimat, una cinstită la urma urmei, aşa că merită aplaudat. Foarte bine face că o fructifică.
Dar pentru că este neştiutor, ar trebui să i se ierte îndrăzneala de a fi păşit pe un teren străin. Până la urmă, intenţia contează, nu?! Iar a sa a fost una nobilă. Că nu avea habar cu ce se mănâncă gloria şi că va fi înghiţit de şacali, ăsta e preţul pe care, vrând, nevrând, îl plăteşte în cele din urmă. Oratorul de ocazie ne-a oferit, în fond, câteva clipe de destindere în această lume încrâncenată.
Însă nenorocirea este cu totul alta în societatea noastră ce se proclamă sus şi tare democrată. Dacă până mai ieri COMPETENTA era literă de evanghelie, astăzi ea a fost adusă în derizoriu de partidele ce s-au succedat la putere. Cum? Simplu. Prin promovarea în funcţii de conducere pe criterii politice a unor indivizi care nu au nici în clin nici în mânecă cu domeniul în care activează. Aceştia ar trebui traşi la răspundere pentru că subminează cu bunăştiinţă economia statului făcând, de exemplu, achiziţii de bunuri la preţuri exorbitante şi aducând în faliment instituţiile pe care le conduc vremelnic.
Ar trebui să se facă o selecţie mai riguroasă a cadrelor, să nu mai fie promovate pe criterii politice, ci numai în funcţie de competenţe. Dar mai ales să se facă un control mai riguros al diplomelor de absolvire ca să nu mai avem surprize gen Transelectrica. Şi câte nu vor mai fi fiind asemenea, dar încă n-au fost descoperite? Timpul însă nu doarme.
Lucrează continuu şi încetul cu încetul scoate la lumină noi şi noi potlogării.
În ce ţară trăim, Doamne?
Acest material a fost oferit de catre doamna Elena Neacsu, in exclusivitate pentru platforma media independenta Criteriul National.
