De la vicii la pacate…
Orice crestin stie ca in primele trei secole d.H , doctrina crestina – dogma – nu era unitara , iar crestinismul nu era religia oficiala a Imperiului roman, credinta in zei fiind prezenta.
Pana sa fie scrise principiile de comportare ale crestinului , sa apara definitia pacatului , oamenii erau pacatosi ?
Stim cu totii ca – pacat- este conduita omului in contradictie cu normele crestine, norme care au exista de cand lumea , insa au fost codificate dupa Primul conciliu ecumenic de la Niceea- anul 325 d.H – in timpul imparatului Constantin cel Mare, crestinismul fiind declarat religia oficiala a Imperiului.
Asadar, viciile noastre sunt tot atatea pacate !
Nu ma omor dupa statistici, insa , din ceea ce constatam, suma pacatelor omului din Era crestina este egala cu suma viciilor dinainte de Crestinism . Asa se citeste in cartile vechi !
De ce nu s-a reusit marea schimbare , astfel ca pacatele sa se imputineze si oamenii sa traiasca ca fratii ?
Raspunsul gasit de mine este urmatorul :
– pe de o parte, dogma crestina nu a putut schimba esenta omului , simturile si sufletul, nici nu si-a propus asta;
– pe de alta parte, omul crestin si-a pus toata speranta in Dumnezeu, considerand ca e suficienta marturisirea periodica a pacatelor si iertarea lor este garantata .
Ca aceasta-i mentalitatea o demonstreaza faptele celor care „se marturisesc” . Conduita lor ulteriora marturisirii este cea dintotdeauna…
Marturisind, mintim si ne mintim , viciile le pastram constante ca numar si gravitate, mai mult, mai adaugam si pacatul fatarniciei : una spunem si alta facem !
Numai faptele noastre sunt martorii care dovedesc ca intelegem si traim crestineste.
Inradacinarea ideii ca prin marturisire ne ispasim pacatele, este foarte aproape de cumpararea INDULGENTELOR in evul mediu, pana la Reforma. Nici faptele bune, fara renuntarea la vicii, facute cu gandul iertarii pacatelor , nu sunt aducatoare de Virtuti. Compensarea nu are ce cauta cand e vorba de sufletul omului !
Cata vreme nu vom avea sufletul curat si gandul limpede , efectele circuitului : viciu(fapta rea) – pacat – marturisire si iertare – ramane la nivel de dogma, vom trai tot printre oameni coplesiti de vicii- pacate- si fara speranta ca in viata terestra se va schimba ceva.
Schimbarea este bine acoperita in sufletul fiecaruia, nu vrem sa „sapam” in interiorul nostru, acceptam si chiar invitam pe altii sa ne schimbe, fara sa intelegem ca suntem transformati dupa interesul lor .
Credinta si speranta sunt doar inceputul unei alte lumi ce ar fi fost posibila chiar aici pe Pamant !
Sursa foto : Personalitate Alfa
Redacția platformei media Criteriul Național mulțumește domnului Vasile Soroceanu pentru acest material trimis astăzi 10 Decembrie 2018 în exclusivitate.Totodată,pe această cale îl asigură de statutul de colaborator permanent
