De ce se sinucid oamenii? În realitate nimeni nu știe cu exactitate ce se află în mintea unui sinucigaș, însă putem să intuim. Există câteva caracteristici și puncte comune pe care le întâlnim la majoritatea sinucigașilor. Le voi dezvolta în rândurile următoare ale acestui articol.
Unii dintre noi credem că sinuciderea este un act de curaj, alții credem că sinuciderea este o față a lașității. Biserica condamnă acest gest și refuză să facă slujba de înmormântare pentru cei care au ales să își ia viața. Ba chiar mai mult decât atât, sinucigașii nu sunt primiți nici în Lăcașul Domnului. Cumva, după ce își pierd viața, voit sau nu, sinucigașii sunt pedepsiți imediat de fețele bisericești. Iar pedeapsa aceasta nu se răsfrânge doar asupra sinucigașilor, ci și asupra familiilor sinucigașilor. Apelezi numărul de telefon de la pompe funebre București, lași umerii în jos și te resemnezi în fața situației. Nu ai prea multe de făcut.
Poate că ceea ce scriu sună a blasfemie, însă înmormântările sunt mai mult pentru cei rămași în viață decât pentru cei morți. Cumva înmormântările religioase alină sufletele familiilor celor decedați. Înmormântările reprezintă speranța că Dumnezeu iartă și primește în Casa Lui sufletul acelui om. În momentul în care Biserica refuză înmormântarea sinucigașului, cea lovită și pedepsită este familia. Ca și cum Biserica ar spune:
Uite ce s-a întâmplat dacă n-ai avut grijă de el…
În astfel de cazuri nu ai ce să faci, nu există o derogare pe care să o poți obține pentru ca sinucigașul iubit de tine să beneficieze de o înmormântare creștinească. Poți doar să apelezi la servicii funerare București, să te rogi pentru iertarea sufletului lui și să îi cinstești memoria așa cum știi mai bine.
Cu toate acestea, când un om se hotărăște să moară, NIMENI nu îl poate împiedica pe acesta să își îndeplinească dorința. Este exact ca atunci când îți stabilești un obiectiv și nu te lași până când scopul tău nu devine realitate.
Însă într-adevăr, oamenii nu devin sinucigași peste noapte. Aceștia dau niște semne cu mult înainte de a-și lua viața. Cumva, speră ca cineva să îi salveze, însă în realitate nu își doresc această salvare. Dacă și-ar dori-o, ar cere ajutorul.
Iată care sunt semnele care conduc la sinucidere:
- Devin mai retrași și rareori mai ies în lume;
- Refuză să își spună problemele sau nefericirile;
- Se refugiază în singurătate;
- Dezvoltă dependențe;
- Dezvoltă un comportament toxic și autodistructiv;
- Refuză încercările oamenilor de a le îmbunătăți stările;
- Devin respingători și duri cu cei din jur;
- Vorbesc și interacționează cât mai puțin cu cei din jur;
- Suferința lor este vizibilă;
- Dacă sunt genul de oameni care își manifestă durerea: plâng, urlă, jignesc și așa mai departe;
- Pot fi violenți verbal sau fizic;
Depresia este destul de ușor de recunoscut. Când omul nu mai este așa cum îl știai tu, înseamnă că ceva urât se întâmplă cu el. Chiar dacă nu suntem în America pentru a organiza o intervenție de salvare pentru acel om, este bine să faci tot ceea ce poți pentru a alerta și mobiliza cât mai mulți oameni pentru a-l salva din prăpastia în care se află.
Cu depresia trebuie să lupți în grup, NU de unul singur!
O, da! La început va refuza cu vehemență. Nu va dori să se trateze. Nu va dori să meargă la un psiholog. Va refuza internarea sau ajutorul. Va încerca să îi păcălească pe toți cei din jur. Va încerca să stârnească milă pentru a fi lăsat în pace. Însă acestea nu sunt decât manipulări și în fața manipulărilor trebuie să fii mai ferm ca niciodată. De neclintit. Decât să suni la servicii funerare sector 1, mai bine îl internezi într-o clinică de reabilitare unde va primi ajutor specializat.
În niciun caz nu trebuie să devii complice la suferința acelui om. Nu trebuie să îi ascunzi reacțiile și nu trebuie să îi găsești scuze sau să îi justifici faptele. Pentru nimic în lume omul NU trebuie să se retragă din această viață.
De ce se sinucid oamenii?
Sigur, putem să invocăm tot felul de motivele, de la afecțiuni clinice până la cele de ordin esoteric. Însă în realitate oamenii își iau viața din câteva motive personale extrem de simple și de evidente:
- Sunt traumatizați și n-au trecut niciodată peste traumele lor!
- Nu sunt fericiți!
- Nu se simt iubiți!
- Nu știu să iubească sănătos!
- Nu se iubesc pe ei înșiși!
- Au o predilecție pentru suferință!
- Trăiesc cu prea multă frică!
- Și-au pierdut plăcerea și bucuria de a trăi!
Când omul își pierde plăcerea și bucuria de a trăi, NU va mai găsi alinare în nimic. Oricât de mulți oameni ar avea în jur, el se simte de fapt singur. Oricine l-ar iubi și oricât de mult l-ar iubi, el se simte neiubit. Oricâte momente frumoase ar trăi, el tot nu se simte fericit. Nu se mai iubește și a încetat de mult să mai iubească lumea sau viața. Firul vieții lui a ajuns la final. Într-un acces de putere și un moment aparent de luciditate acesta decide să încheie pactul cu viața, predându-se morții pe care o percepe ca pe o eliberare.
Neiubirea de sine este principalul motiv al sinuciderii.
Așadar, în astfel de cazuri, sinuciderea este o alegere ASUMATĂ. Exceptând cazurile în care sinucigașul și-a pierdut cu adevărat mințile, în restul cazurilor sinuciderea este un act deliberat și asumat. Nu se mai teme de moarte, ci vede moartea ca pe o eliberare. Ca pe o formă de a stopa suferința, frica, singurătatea și chinul real în care trăiește. Durerea lui este reală pentru el, dar nu este neapărat și o durere cu adevărat întemeiată.
Dacă ar fi să intrăm în profunzimea lucrurilor, sinucigașul este depresiv, nefericit, singur, neiubit, posibil dependent de alcool sau droguri și posibil narcisist. Sinucigașii știu foarte bine ceea ce fac și câtă lume va suferi din pricina alegerii lor. Sincigașii știu câtă suferință vor lăsa în urma lor, însă acest lucru nu contează prea mult pentru ei. Ba chiar mai mult decât atât, uneori sinuciderea este și o formă de a-i pedepsi pe ceilalți pentru toată neiubirea, neatenția și suferința îndurată de el.
De ce se sinucid oamenii? Pentru că viața nu mai are niciun sens pentru ei!
Nu trebuie să te învinovățești pentru că el și-a luat viața. Nu trebuie să îl condamni pentru că și-a luat viața. Nu trebuie să îi urmezi exemplul! Iartă-l! Tragediile se întâmplă! Tu vindecă-ți traumele și întrerupe ACUM acest scenariu fatidic!
