Politico.eu.
Dar alți lingviști susțin că există atât motive practice, cât și democratice, pentru a păstra engleza britanică în comunicările oficiale ale UE și pentru a o folosi ca o a doua limbă standard pe continent.
În teorie, nu este menit să existe o limbă dominantă a UE, fie că este vorba de o ”varietate” de engleză sau orice altceva. Politica de multilingvism a UE își propune să pună cele 24 de limbi oficiale ale blocului pe picior de egalitate.
Toți cetățenii UE se pot aștepta ca Comisia Europeană să răspundă la e-mailurile lor în propria lor limbă, fie slovenă, fie bulgară. Discursurile parlamentarilor sunt traduse live, comisarii au întâlniri în care se vorbește franceză, germană și engleză.
Dar, odată cu extinderea UE în nord și est în ultimele decenii, realitatea este că engleza a devenit lingua franca a reuniunilor funcționarilor și a discuțiilor de la Bruxelles. Înainte de a fi traduse în celelalte limbi ale blocului, aproximativ 90% din legislația UE ”prinde viață” în limba engleză, potrivit oficialilor Comisiei.
Nu este euro-engleză, nu este engleza americană, este utilizarea standard engleza a Marii Britanii și Irlandei – denumită „engleză britanică” în ghidul stilului folosit de Comisie „din motive de comoditate”.
Dominația englezei la Bruxelles vine cu nemulțumirea francezilor, care au deplâns frecvent preluarea anglo-saxonă.
Luna trecută, ministrul francez pentru Europa, Clément Beaune, a declarat că europenii ar trebui să nu mai vorbească un tip de „engleză stricată” după Brexit și, în schimb, să lupte pentru „diversitate lingvistică” – despre care mulți au presupus că ar fi vorba despre un accent specific francez.
Dar mulți lingviști spun că franceza nu se întoarce, deoarece limba dominantă a UE și multilingvismul nu este o modalitate practică de a comunica pe continent.
Modiano susține că un fel de euro-engleză se dezvoltă deja. Este posibil să nu pară întotdeauna corect pentru un vorbitor nativ, dar ar trebui să fie adoptat, spune el.
O scăpare de limbă făcută de un francez nu este o greșeală, ci o versiune la fel de valabilă a englezei ca cea care sună pe străzile din Kent, susține el. „Nu se pune problema dacă există sau nu euro engleză. Este o întrebare despre modul în care răspundem la faptul că evoluează.”
Pentru Modiano, este vorba și despre putere. „Cineva va trebui să facă un pas înainte și să spună„ OK, să rupem legăturile noastre cu tirania englezei britanice și tirania englezei americane. ”Și în schimb să spună„ suntem vorbitori competenți a unei a doua limbi. Acesta este limbajul nostru. ’”
Într-o viitoare Europă, un comisar european s-ar putea prezenta cu încredere prim-ministrului britanic în limba euro-engleză fluentă, cu o vagă bolboroseală de la Bruxelles: „Bună ziua, vin din UE. De 3 ani am competențe pentru politica lingvistică și astăzi voi oferi asistență la un moment dat la un trialog despre comitologie.”
