În iarna lui 1957, Nicolae Ceauşescu, proaspăt scăpat din accidentul aviatic de la Moscova, din 4 noiembrie, unde Grigore Preoteasa şi-a pierdut viaţa iar el a fost rănit şi ars la mâna dreaptă, află că sătenii din Vadu Roşca, Vrancea, se opun colectivizării.
La 39 de ani are deja gradul de general. Este al doilea om ca importanţă din Ministerul Forţelor Armate, după ministrul Leontin Sălăjan. Deşi nerefăcut complet, anunţă că se va ocupa, personal, de ”stârpirea chiaburilor”. Se suie, efectiv, pe tancuri, cheamă camioane în care pune mitraliere, dă ordin ca unităţile Securităţii Statului, cele de Intervenţie, de la Tecuci, să înconjoare satul şi pleacă într-acolo, potrivit A3.
”Crengile au început să tremure, deşi vântul nu se pornise”, îşi mai aduc aminte sătenii. E 4 decembrie 1957 când tancurile ajung în sat. Sunt aşteptate cu furci şi topoare. Pământul e al sătenilor, nu vor să-l deie. Ceauşescu n-are vreme. Stă fix între două tancuri cu turelele îndreptate spre biserică atunci când îşi lasă mâna în jos, cu o mişcare iute. Mitralierele din camioane trag. Trag mult. Clopotul satului le acoperă moartea. Lângă Niţu Stan, Costică Arnabaş căzu în genunchi şi-şi desfăcu, la piept, cămaşa, rupând-o. Alături, Aurică Dimofte şi, strângând în mână toporul, Ionică Areaua. Dana a lui Radu are doar 28 de ani. E mamă. Împuşcată pe loc. ”Să le dăm răzvrătiţilor ceea ce vor”, urlă Ceauşescu.
”Omul acela mic (n.r. – Ceauşescu) în scurtă albastră, mi-a tras un bocanc în burtă şi m-a înjurat. Cinci zile, cinci zile am sângerat. Da ‘io n-am zis nimica, numai am gemut şi l-am blestemat, aşa, în gând, să moară cum au murit ai mei, neîmpărtăşit şi cu mâinile legate la spate, ca Aurică al nostru, căruia îi ţâşnea sângele pe gură”, pomeneşte Marin Crăciun. La Vadu Roşca, sunt, pe 4 decembrie 1957, 48 de răniţi. Morţii sunt adunaţi noaptea şi aruncaţi într-o groapă comună, pe undeva pe lângă Focşani, fără cruce, fără nume. Arestaţii sunt bătuţi, zi şi noapte. Crunt. ”Pe mine, că eram mai tânăr, m-au bătut cu parul numa-n cap. De atunci nu prea mai aud”, îşi mai aduce aminte nea Crăciun…
CRITERIUL NATIONAL
www.criteriul.ro
