„Gazdele” au fost părinții Mario Carminati, în vârstă de 65 de ani, și părintele Marcello Crotti, 46 de ani, care și-au deschis biserica pentru ca sicriele celor decedați să fie ținute într-un loc mai solemn decât un depozit până când acestora le venea rândul pentru îngropare sau incinerare.
„Pentru mine a fost un coșmar dar nu am avut ocazia să mă gândesc prea mult la asta deoarece te trezești în mijlocul unei urgențe și trebuie să te grăbești să acționezi conform instinctelor tale”, relatează Carminati.
În urmă cu un an pandemia de COVID-19 făcea ravagii în provincia Bergamo din nordul Italiei unde se află și comuna Seriate, una dintre cele mai grav afectate. Sute de persoane își pierdeau zilnic viața aici, autoritățile interzicând înmormântările pentru a încerca să limiteze răspândirea coronavirusului.
Sicriele celor care și-au pierdut viața au ajuns să fie păstrate în depozite înainte de a fi îngropate sau incinerate după ce morgile și casele de pompe funebre au fost copleșite de numărul uriaș al celor decedați.
„Pandemia a fost devastatoare pentru comunitatea noastră deoarece orășelul a devenit un loc al tăcerii, doar zgomotul făcut de ambulanțele în trecere fiind auzit pe străzi. A devenit un loc al morții, al tristeții, al doliului”, afirmă Carminati.
Biserica Sfântul Iosif în timpul primului val al pandemiei (FOTO: Nicola Marfisi-AGF / Sipa Press / Profimedia Images)
Sicriele, aduse unul după altul de la spitale și case funerare de către dricuri, au fost aliniate pe podeaua de marmură a bisericii. Ocazional o rudă a celor decedați aducea o floare și își lua rămas-bun în șoaptă.
Pe fotografia atârnată pe peretele bisericii scrie: „Parohia comunității seriate își amintește găzduirea acordată la 270 de persoane decedate în întreaga provincie Bergamo…Primirea acestora în casa Domnului nostru s-a vrut să fie o mângăiere de rugăciune în numele familiilor”.
Când se strângeau în jur de 30 sau 40 de sicrie, Carminati și Crotti le binecuvântau cu apă sfințită.
Acestea erau apoi ridicate cu un stivuitor de către soldați și încărcate în camioane ale armatei și convoaie militare care le luau de la biserică în timp ce rezidenții priveau înlăcrimați de la geamuri.
A fost moarte la o scară industrială, ceva ce doar preoții armatei se așteaptă să vadă în timpul muncii pastorale.
„Consolarea atât de multor familii a creat o mare tristețe în inima mea”, afirmă Carminati care și-a pierdut doi nepoți în vârstă de 34 și 36 de ani în fața COVID-19.
„Rana se va vindeca doar încet. E nevoie de timp pentru ca această durere să devină o amintire”, spune preotul.
