Motto
„De nu vă veți întoarce și nu veți fi precum pruncii, nu veți intra în Împărăția Cerurilor” (Matei 18, 3)
Copilărie,inocență,puritate sufletească…
Dintru început,aș dori să nu credeți că aceste virtuți ar fi scoase din context sau mi-aș fi permis să vă plictisesc cu ceva desprins din fel de fel de învațături!
Sau să vă închipuiţi că aș veni în fața dumneavoastră cu o sumă de idei,concepte frumos ambalate cu care să fac bravadă,ca și cum le-aș fi găsit în tratate,manuale sau în fel și fel de cărți.
Intenționez prin acest material să fiu deschis și sincer,deoarece în asemenea manieră se poate depăși orice fel de „înalțări de ziduri”,o reală problemă a societății actuale ce pe zi ce trece devine tot mai îndepărtată,străină și chiar insensibilă ca să nu încerce să comunice cu… sinele său interior-cu sufletul!
Să nu credeți că aș exagera sau mai rău,că aș fi vreun „nou” mistic ce caută notorietate sau atenție!Dar,pe cât de vastă și plină de înțelesuri este această temă,raportul de interes este cumva invers proporțional cu numărul celor care vor,simt că sunt asemenea copiilor! Iar,din acest moment să nu îndrăzniți sa vă imaginați că aș avea ceva de reproșat!Sau că ar fi ceva de domeniul supra-naturalului…
Odată lămurite aceste aspecte,mă declar împăcat cu ideea conform căreia „intrarea în Împărăția Cerurilor” ne stă oricum la îndemână și nu e ceva utopic sau expirat!
Ca să continuați,vă propun să priviți și să observați un zambet autentic de copil.Suma de stări,capacitatea de vă transpune din punct de vedere energetic într-o sferă superioară vă va învălui!
Bineînțeles că ceva în interiorul fiecăruia dintre dumneavoastră are acea capacitate de a „fi mișcat”. Iar,dacă tot îmi acordați credit până la capăt,mi-aș permite să vă întreb dacă nu cumva aceste stări primordiale,hărăzite fiecăruia dintre noi de către Dumnezeu se află adânc înrădăcinate în strafundul nostru?
Suntem deplin conștienți că avem darul cel mai de preţ ,de origine divină-sufletul nemuritor . Iar fără aceste adevărate resorturi ce se armonizează dar se și estompează,existența ar fi intr-adevăr o trecere și un tumultul prin această „Vale a Plângerii”!
Dar,din moment ce fiecare dintre noi posedă dreptul la liberă alegere,peregrinarea poate suferi modificări cu anumite episoade serene sau mai puțin prietenoase ce ne dau posibilitatea de a evolua.
Însă,mu trebuie uitat faptul că în ADN-ul sufletesc,pe lângă voință și liber-arbitru există o permanentă luptă între partea rațională și cea emoțională.
Printre picături, există fel de fel de momente în care ne găsim și chiar ajungem să înțelegem,fără a mai căuta răspunsuri la întrebările ce le considerăm pe bună dreptate importante.
Și practic, nu facem decât să rezonam cu starea pruncilor,a copiilor cu acea neprihănire ce pentru mulți pare ceva demult stins,pierdut sau uitat.Dar toate acestea,să nu credeți că s-ar obținede la sine,automat,numai dacă am avea o preocupare pasageră (sau permanentă).
Departe de tot acest tumult al vieții cotidiene,poate că pe prea puțini ar mai avea vreo preocupare față de aceste mecanisme de punere în valoare a virtuţilor sufletești.Poate că și de aceea se explică faptul că multora nu li se pare deloc atractiv de a fi asemenea pruncilor în ceea ce privește bunatatea, candoarea,ținerea de minte a răului și multe altele.
Cu siguranţă că și din acest motiv, Împărăția Cerurilor ni se pare multora dintre noi o realitate foarte îndepărtată, poate chiar de neatins,asemeni gingășiei și purității copiilor.
Dar,măcar de azi înainte avem această posibilitate de a deveni și a reveni la starea inițială,oferită în dar de Creator!
Copilărie, inocență, puritate sufletească…
Sursa foto : http:// google.com,www.amd-cj.ro
Prof.Dr.Daniel Mihai.CNA Regina Maria Constanţa , redactor șef al ziarului Criteriul Național
