Înființată în 1994 de Mullah Omar, mișcarea islamistă a fost mereu învăluită în mister, inclusiv atunci când mișcarea a condus țara între 1996 și 2001. Iată o privire asupra noilor personaje ale executivului afgan pe care talibanii le-au promis că vor fi incluzive dar lista cabinetului mai trebuie finalizată în zilele și săptămânile următoare:
Mohammad Hassan Akhund, prim-ministru
Originar din Kandahar, noul prim-ministru afgan a fost un strâns colaborator și consilier politic al fondatorului și liderului suprem al mișcării, Mullah Omar. Sub primul guvern taliban, el a fost în special ministru adjunct al afacerilor externe și guvernator al provinciei Kandahar (sud), leagănul islamiștilor.
Potrivit Organizației Națiunilor Unite, Mohammad Hassan Akhund, al cărui nume apare pe lista sancțiunilor Consiliului de Securitate legat de „actele și activitățile talibanilor”, este cunoscut ca fiind unul dintre „cei mai eficienți comandanți talibani”.
Mullah Baradar, numărul doi în executiv
Abdul Ghani Baradar, care va ocupa poziția de numărul doi în noul executiv, s-a născut în provincia Oruzgan (sud) și a crescut la Kandahar. El este cofondatorul talibanilor alături de Mullah Omar, care a murit în 2013, dar a cărui moarte a fost ascunsă timp de doi ani.
La fel ca mulți afgani, viața sa a fost dată peste cap de invazia sovietică din 1979, care l-a făcut mujahedin. Se crede că a luptat alături de Mullah Omar. Amândoi se crede că au fondat mișcarea talibană în timpul războiului civil afgan de la începutul anilor 1990, când liderii militari au dat foc țării și au vărsat sângele conaționalilor.
În 2001, după intervenția americană și căderea regimului taliban, se spunea că ar fi făcut parte dintr-un grup mic de insurgenți gata pentru un acord în care să recunoască noua administrație din Kabul. Dar Statele Unite au respins această inițiativă, deschizând un nou capitol în războiul de 20 de ani.
Baradar era liderul militar al talibanilor când a fost arestat în 2010 la Karachi, Pakistan. El a fost eliberat în 2018, sub presiunea Washingtonului. Ascultat și respectat de diferitele facțiuni talibane, el a fost numit apoi șef al biroului politic al acestora, cu sediul în Qatar. A condus negocierile de la Doha cu americanii care au dus la retragerea forțelor străine din Afganistan, apoi la discuții de pace cu guvernul afgan, care nu au dus la nimic.
S-a întors în Afganistan, la Kandahar, la două zile după ce talibanii au preluat puterea, apoi s-a dus la Kabul.
Sirajuddin Haqqani, ministrul de interne
Fiul unui faimos comandant anti-sovietic al jihadului, Jalaluddin Haqqani, Sirajuddin va ocupa postul de ministru de interne. El este atât unul dintre cei trei șefi adjuncți ai talibanilor, cât și șeful puternicei rețele omonime.
Rețeaua Haqqani, fondată de tatăl său, este descrisă ca teroristă de Washington, care a considerat-o întotdeauna una dintre cele mai periculoase facțiuni care luptă împotriva trupelor afgane și NATO din ultimele două decenii. Rețeaua este cunoscută pentru utilizarea atentatorilor sinucigași. I s-au atribuit unele dintre cele mai violente atacuri din Afganistan din ultimii ani.
De asemenea, a fost acuzat că ar fi asasinat anumiți oficiali afgani înalți și că ar fi ținut ostatici occidentali, înainte de a-i elibera pentru răscumpărare sau prizonieri, precum soldatul american Bowe Bergdahl, eliberat în 2014 în schimbul a cinci deținuți afgani din închisoarea Guantanamo.
Cunoscuți pentru independența, abilitățile de luptă și perspicacitatea în afaceri, Haqqani sunt responsabili de operațiunile talibane în zonele muntoase din estul Afganistanului. Ei ar avea o influență puternică asupra deciziilor mișcării.
Mullah Yaqoub, ministrul apărării
Fiul lui Mullah Omar, Yaqoub este șeful puternicei comisii militare a talibanilor care a decis orientările strategice în războiul împotriva guvernului afgan. El a fost numit marți ministru al apărării. Strămoșii și tatăl său, care a fost venerat ca lider al talibanilor, îl fac o figură unificatoare într-o mișcare largă și diversă.
