Scheci a la nea Mărin
Mă fraţâlor, vă spui una, da’ aci să rămâie, aci, că dacă află Veta, jar mănânc, auz’! Ce îmi veni mie aşa, pe toamnă, când măi terminarăm cu muncile şi să făcusă şi zăibărelu’, o întrebai mai mult în glumă, ştii, s-o prinde, nu s-o prinde: Ce zâci, Veto, mergi şi tu cu mine pi la Calafat? Merg, zâce, di ce să nu merg? sări ea di colo. Abia mai scot capu-n lume. Tot cu nasu-n cenuşă, mi-o ajunga! Da’ să nu te-aud pe ormă c-aşa şi pe dincolo, cherduş’ zâua, cătai io s-o dreg. Nu, zâce, abia îmi mai clătesc ochii. Hotărâtă, ce mai…
Pusăi freo 200 de lei în portofel ca la un caz de ceva să fie: transportu’, un mic, o bere… De, pleci la drum’, poţi să ştii? Luarăm otobuzu’, că şi zâsă Veta, cârcotaşă cum o ştiţi: Ce erea dacă ne ducea Sucă cu maşina, ce erea? Ce-ai, fă? zâc. Nu cari chetre de moară! Cu mâinile goale şi să trezâm copilu’ cu noaptea-n cap? Şi îi închisăi gura, i-o închisă, auz’!
Cum-necum, ajunsărăm la târg. Şi tare să minună Veta mea când văzu puhoiu’ de lume. De unde vine-atâta lume, Mărine? zâce. Di la Mozna, zâc. Şi tăcu. S-o fi prins, nu s-o fi prins, o lăsai să schearbă, să-şi pună mintea la contribuţâie.
Să uita la marfa de pe tarăbi când în stânga, când în dreapta, şi boscorodea: Ne-ar trebui asta, ba şi asta, şi ailaltă, de mă zăpăci de cap şi măi multe nu. Tăcui, tăcui, până îmi ieşi din pepeni, îmi ieşi: Ia’ ascultă, măi fimeie, noi venirăm la plimbare sau la cumpărături? Da’ mi-o tăie scurt: Dacă-ţ’ erea de plimbare, di ce m-adusăşi aci? Di ce nu mersărăm ca oaminii la Grădina Publică? Şi dacă-ţ’ erea de plimbat, nu puteam să ne plimbăm şi la noi fără nicio cheltuială? Nu crez’? Şi îi detei dreptate, îi detei. Are o minte brici. Mă lăsă ea la barieră? Mă lăsă.
Nu mă duci pe mine-n târg de florile mărului, zâce, că eu n-am timp de cherdut, auz’! Şi capacu’ ăsta ne prinde bine. Ne prinde, zâce. Pusăsă ochii pe un capac bleu de plastic, frumos, e drept, cu doi peşti deasupra, da’ în el stam noi acuma? Veceu’ în fundu’ curţî, capacu’ îi mai lipsa? Chelului, tichia de mărgăritar. Şi cum îl duci? o-ntrebai. Cum îl duci? Ete-aşa, zâsă, şi îl şi luă subsuoară. Ai răbdare, să vin cu Sucă, zâc. Faci listă de-acas’ şi… Nu, zâce, că să pune vremea şi pe ormă nu ştiu dacă mai găsăşti aşa chilipir. Aci e mai ieftin decât în tot târgu’. Ochi de şuiţă, ce mai! Îşi făcu ea damblaua? Şi-o făcu! Te pui cu dreacu’ de-amiaz’? Nu te pui. Cumpărai o pungă mare de plastic şi îl dosâi bine, că dupe mintea Vetii, ar fi mers cu ditai capacu’ sub braţ pin tot oraşu’, pin tot oraşu’, auz’!
Mi-o făcu Veta mea? Mi-o făcu. Da’ aşa nu zâceţi voi, o mai călca ea pin Caraula, o mai călca? Poate când mi-oi vedea ceafa.
Să fiţi iubiţi! Şi la bună vedere!
Sursa foto: https://google.com
Acest material a fost realizat de către doamna Elena Neacșu în exclusivitate pentru platforma media independentă Criteriul Național
