Există momente în care tăcerea devine formă de protest. În România ultimilor ani, tot mai mulți oameni au tăcut la urne. Nu din indiferență, ci din exasperare. Exasperare față de un sistem politic care pare să se alimenteze singur, fără să mai răspundă celor care îl susțin: cetățenii.
A lucra pentru oameni, nu pentru partide, nu este o metaforă. Este o alegere – grea, inconfortabilă, dar esențială. În peisajul politic românesc, în care fidelitatea față de partid este adesea mai importantă decât responsabilitatea față de alegători, liderii care aleg să rămână consecvenți valorilor lor devin excepții. Iar dintre aceștia, Nicușor Dan este, poate, exemplul cel mai vizibil.
Alegerile prezidențiale din 2024 au confirmat că românii s-au săturat de logica partidelor care cer votul, dar uită să ofere rezultate. Participarea de peste 52,56% arată o revenire la implicare, dar și o reconfigurare a opțiunilor: în turul doi au intrat candidați care nu au făcut parte din partidele mari, ci au convins prin mesajul lor direct, personal și asumat. Este o dovadă că electoratul nu mai caută loialitate față de un sistem politic, ci loialitate față de adevăr și bun simț.
A face politică altfel: cazul Nicușor Dan
Puțini oameni din politica românească au fost atât de consecvenți în a lucra pentru oameni, chiar și atunci când asta i-a costat. Nicușor Dan a refuzat compromisuri, a plecat din propriul partid atunci când i s-au impus decizii contrare convingerilor sale, și-a asumat un mandat greu într-o primărie blocată de interese, iar acum, în fața unei noi competiții prezidențiale, a ales să candideze independent.
Este o alegere riscantă, dar definitorie pentru felul în care înțelege politica: ca un act de răspundere, nu de obediență.
A lucra pentru oameni înseamnă să fii dispus să pierzi o funcție decât să pierzi încrederea celor care te-au ales. Înseamnă să spui adevărul chiar și atunci când nu aduce aplauze. Înseamnă să construiești, chiar și cu prețul de a fi contestat de cei care ar fi vrut altceva. Nicușor Dan nu a promis spectacol, dar a oferit seriozitate. Nu a fost omul campaniilor strălucitoare, dar a fost prezent, constant, în miezul problemelor reale.
România economică: când discursul nu mai ajunge
Contextul din 2024 nu a fost unul ușor. Prețuri în creștere, salarii care nu țin pasul, incertitudine fiscală și un sistem public care nu mai inspiră încredere. În acest climat, cetățenii nu au mai putut fi convinși de promisiuni fără acoperire. Românii vor lideri care cunosc realitatea – și care lucrează pentru ea, nu pentru aplauze.
Liderii conectați la nevoile reale sunt cei care nu se ascund în spatele aparatului de partid, ci care ies în față cu soluții, chiar și atunci când nu sunt populare. Este o calitate pe care Nicușor Dan a demonstrat-o constant, fie că a fost vorba de dosare urbanistice, de presiuni administrative sau de decizii dificile ca primar.
Tinerii cer autenticitate, nu loialitate politică
Alegerile din 2024 au mai arătat ceva: tinerii s-au mobilizat. Iar votul lor nu a fost pentru ideologii, ci pentru coerență, pentru caracter. Au susținut candidați care nu s-au lăsat înregimentați, care nu au făcut alianțe de dragul pragului, care au vorbit pe limba lor: clar, direct, fără ipocrizie.
Este exact genul de electorat căruia Nicușor Dan i se adresează de ani întregi. Nu prin campanii sofisticate, ci prin felul în care a refuzat compromisul. Prin felul în care a spus „nu” atunci când alții spuneau „da” ca să supraviețuiască politic.
Să lucrezi pentru oameni, nu pentru partide, înseamnă să nu uiți cine te-a pus acolo. Să refuzi să devii o piesă într-un mecanism al puterii care își ignoră cetățenii. Înseamnă să mergi înainte chiar și când e mai greu, pentru că ai de dat socoteală nu în fața unui birou politic, ci în fața unei țări.
Nicușor Dan este, astăzi, una dintre puținele figuri publice care pot susține acest angajament cu fapte, nu doar cu vorbe. Într-o Românie în care încrederea este fragilă și speranța e deseori înlocuită de resemnare, el propune o variantă de leadership rară: responsabil, onest, orientat către cetățean.
Dacă vrem, cu adevărat, o schimbare de fond, nu de formă, atunci trebuie să începem prin a susține liderii care nu se tem să lucreze pentru oameni. Și doar pentru oameni.
