Există o categorie de vacanțe care, măcar în intenție, te scapă de sentimentul acela că trebuie să negociezi cu fiecare detaliu. Nu negociezi cu foamea, nu negociezi cu setea, nu negociezi cu programul, nici cu nervii tăi. Când hotelul îți promite că ai totul inclus, în mod normal ridici din sprânceană, fiindcă ai mai văzut filmul: bufetul mare, dar obosit, băuturile „de casă”, plaja frumoasă, dar cu prosopul pe post de rezervare încă de la șapte dimineața.
La Xanadu Makadi Bay, eticheta de High Class All Inclusive nu e o simplă cocardă lipită pe un pachet turistic, ci o filosofie de funcționare, cu un fel de orgoliu elegant, în care ideea de „all inclusive” încearcă să fie, în sfârșit, luată în serios.
De altfel, e și o diferență de ton. Un all inclusive clasic îți dă senzația de cantină generoasă, dar tot cantină. High Class All Inclusive își propune să fie un oraș mic și bine crescut, cu străzi curate, cu lumină caldă seara, cu oameni care te privesc în ochi când te salută. Sună ușor poetic, știu, dar uneori tocmai detaliile astea mărunte, o cafea bună la ora potrivită, un pahar corect făcut, un mic dejun care nu pare grăbit, fac diferența dintre o vacanță „ok” și una de care îți amintești fără să te chinui.
De ce „High Class” și nu doar „All Inclusive”
În limbajul hotelier, cuvintele se uzează repede. „Premium” ajunge să însemne orice, „lux” se lipește și pe plastic lucios, iar „ultra” a fost împins uneori până la ridicol. High Class All Inclusive e o încercare de a pune ordine în această inflație de promisiuni, adică să definească, cât de cât, ce primești și în ce fel primești.
La Xanadu Makadi Bay, conceptul e prezentat chiar ca un avantaj central, resortul fiind construit și gândit să ofere acest tip de experiență, nu să îl mimeze din mers. Vorbim despre o proprietate de cinci stele, amplasată pe o suprafață foarte mare, cu un număr considerabil de camere și o infrastructură de resort care funcționează ca un mecanism de ceasornic când e bine condusă.
Ideea de „high class” intră aici în felul în care sunt organizate serviciile, în accesul la mai multe zone și restaurante, în programul extins al mesei, în varietatea barurilor și în faptul că găsești ceva de mâncat sau de băut și la ore la care, în alte locuri, ți se spune politicos că „s-a închis”.
Un alt lucru, poate mai puțin spus, e felul în care hotelul își asumă un stil. Sunt resorturi care par construite doar pentru fotografii. Aici există și componenta asta, evident, dar există și o atenție pentru viața de zi cu zi: unde bei apă fără să te simți vinovat că deranjezi, unde mănânci târziu după o excursie, unde te retragi dacă vrei liniște.
Makadi Bay, un golf care te învață ritmul Mării Roșii
Înainte să intrăm în farfurii și cocktailuri, merită să stăm puțin pe loc și să ne uităm la hartă, pentru că Makadi Bay nu e doar un nume frumos. Este o zonă de coastă la sud de Hurghada, pe Marea Roșie, unde deșertul coboară spre apă cu un fel de calm mineral, iar lumina are o duritate blândă, ca o fotografie bine expusă.
E genul de loc în care te trezești dimineața și te surprinde liniștea, chiar dacă în jur sunt mulți oameni. Marea Roșie are culoarea ei specială, iar recifurile, acolo unde sunt accesibile, fac snorkelingul să pară o plimbare printr-un acvariu viu.
Resortul e poziționat chiar pe plajă, iar accesul la mare e parte din scenografie. Și ajungi să ai senzația că hotelul nu e „lângă mare”, ci că a crescut din nisipul de acolo, ca o clădire cu rădăcini.
Câteva repere care fac conceptul verificabil
În turism, vorbele frumoase pot pluti multă vreme dacă nu le agăți de niște date simple. Xanadu Makadi Bay e un resort mare, pe bune, întins pe aproximativ 500.000 de metri pătrați, cu 815 camere, un mic oraș de vacanță care, culmea, trebuie să rămână respirabil. Faptul că e o proprietate deschisă recent, cu inaugurare în 2022 și ajustări ulterioare, se simte în felul în care arată spațiile comune și în logica lor. Nu ai impresia de improvizație, ci de lucru gândit dinainte.
Și poziționarea e practică. De la aeroportul din Hurghada până la resort se ajunge, în mod obișnuit, cam într-o jumătate de oră, fără să ai senzația că intri într-o expediție cu autocarul. Pentru un sejur de plajă, timpul acesta contează mai mult decât ne place să recunoaștem, mai ales când vii cu copii sau când aterizezi obosit.
Conceptul High Class All Inclusive se vede și în program. Restaurantul principal funcționează cu intervale largi, de la micul dejun până la cina târzie, iar gustările nu sunt un accident, ci o rutină. Când se spune că mâncarea este disponibilă 24 de ore, nu e o metaforă, fiindcă există inclusiv masă târzie și zone unde găsești ceva între două momente ale zilei, fie la patiserie, fie la snack barurile din resort.
La fel, la partea de băuturi, nu e doar un bar care își face treaba, ci o rețea. Sunt baruri cu program non stop și altele care acoperă ziua, piscina, plaja, lobby-ul, seara. Și nu, nu trebuie să memorezi ore ca la trenuri, în practică simți doar că, dacă ți-e sete, rezolvi fără dramă.
Plaja, și ea, are o dimensiune clară, cu o porțiune de nisip de circa 250 de metri, plus șezlonguri suficiente cât să nu transforme vacanța într-o competiție. Chiar și detaliul cu paravanele de vânt, folosite în sezonul mai rece, spune că resortul nu e gândit doar pentru un singur tip de vreme.
La capitolul copii, Fancyland nu e o denumire drăguță pusă pe ușă, ci un spațiu mare, în jur de 1.500 de metri pătrați, cu program lung, iar asta se simte în ritmul general al locului. Un resort devine mai liniștit când cei mici au, sincer, unde să-și consume energia.
Mâncarea ca ritual, nu ca maraton
Când un hotel spune „all inclusive”, prima întrebare reală e: cum mănânc, de fapt? Sunt acele vacanțe în care mâncarea devine, fără să vrei, o cursă de obstacole. Te duci la bufet, vezi multe, iei prea mult, apoi regreți. A doua zi repeți.
La Xanadu Makadi Bay, bufetul principal există și are un program larg, cu mic dejun, prânz, cină și chiar o masă târzie, pentru cei care nimeresc înapoi de la plajă cu foame la miezul nopții. Există și ideea de „live cooking”, care, dincolo de efectul de spectacol, are un rost simplu: mâncarea e mai proaspătă și mai puțin prizonieră în tăvi.
Dar partea care dă identitate conceptului High Class All Inclusive este rețeaua de alternative la bufet. La Xanadu, ai posibilitatea să intri în restaurante à la carte cu teme diferite, italian, turcesc, francez, indian sau oriental, iar unele dintre ele sunt incluse gratuit, în anumite condiții, de obicei o vizită pe sejur și în funcție de disponibilitate.
Există și restaurante cu cost suplimentar, ceea ce e, sincer, un semn de onestitate: nu îți promite cineva că totul e egal și apoi îți servește mediocritatea la pachet. În plus, chiar și ideea de mic dejun à la carte la plajă, un lucru aparent banal, schimbă felul în care începe ziua. Nu mai ești împins de mulțime, ci stai, respiri, mănânci ca un om, nu ca un participant la o excursie școlară.
Apoi există patiseriile și snack barurile, care pot părea detalii, dar sunt genul de detalii care te scutesc de nemulțumiri. O înghețată la ora potrivită, o gustare pe plajă, ceva dulce după-amiaza, toate astea compun senzația de continuitate. High Class All Inclusive înseamnă și că nu trebuie să îți planifici foamea.
Băuturile și felul în care se construiește confortul
În resorturile mari, băuturile sunt o poveste în sine. În unele locuri, barul e un punct de aglomerație și frustrări, fiindcă ai senzația că te rogi pentru un pahar. Aici, ideea de High Class se vede în distribuție: există mai multe baruri și zone de lounge, unele cu program lung, chiar non stop, și o ofertă care include băuturi locale premium, băuturi fără alcool și o parte dintre băuturile importate.
Pentru cei care beau cafea cu pretenții, faptul că sunt menționate explicit băuturile calde, inclusiv cafeaua turcească, spune ceva despre cultura locului.
Când ai bar pe plajă, bar lângă piscină, un pub cu atmosferă de seară, un sky bar, o patiserie în lobby și un lounge, tot resortul începe să funcționeze ca o hartă de mici refugii. Te muți de la un colț la altul, după cum ai chef. E o libertate mică, dar reală.
Minibarul, camera și ideea de „acasă” într-un resort
Sunt oameni care nu dau doi bani pe camera de hotel, fiindcă oricum stau mai mult afară. Și totuși, camera e locul în care îți aduni gândurile, îți tragi sufletul și, da, îți pui costumul de baie la uscat, fără să te simți ca într-un depozit. În conceptul High Class All Inclusive al resortului, camerele sunt gândite pentru confortul de bază, dar și pentru acel „lux liniștit” care nu strigă.
Resortul are multe camere și tipologii, de la camere standard în clădirea principală până la suite și vile, iar dimensiunile pentru camerele superioare sunt, în general, generoase. Un element care pare banal, dar contează în fiecare zi, este minibarul care se umple la sosire și se reface zilnic, cel puțin în formula standard. Nu e doar o sticlă de apă uitată acolo, ci un mic semn că hotelul înțelege nevoile reale ale unui om care se întoarce transpirat de la soare.
Există și serviciul de room service cu program non stop, însă aici intervine o nuanță importantă: poate fi disponibil contra cost, cu o taxă pe comandă. Asta e exact genul de detaliu care definește un concept matur: îți oferă multe gratuit, dar nu îți promite imposibilul. În practică, nu e o problemă, fiindcă ai suficiente opțiuni de mâncare și băutură în resort, iar room service-ul devine o soluție pentru situații speciale, nu un obicei.
Plaja ca scenă, dar și ca refugiu
Conceptul High Class All Inclusive nu ar avea sens într-un resort de la Marea Roșie dacă plaja ar fi tratată ca un accesoriu. Aici, plaja e o parte din identitate, cu nisip, șezlonguri multe și o organizare care încearcă să evite haosul. Ai prosoape de plajă, ai umbrele, ai perne de șezlong, iar pentru sezonul mai rece există chiar și paravane împotriva vântului, un detaliu foarte local, care îți spune că cineva a gândit și zilele mai capricioase.
Pe plajă, poți mânca la snack bar, poți bea ceva, poți să intri într-un ritm în care nu simți nevoia să „te întorci la hotel” ca să trăiești. În resorturile bune, plaja nu e o excursie, e o cameră în aer liber.
Copiii, adolescenții și ideea de vacanță pentru toată familia
În multe hoteluri, clubul pentru copii este o cameră cu câteva jucării și o doamnă amabilă. Aici, Fancyland e mai degrabă un mic univers, gândit pe vârste, de la foarte mici până la adolescenți. Programul e lung, există spații de joacă, zone de ateliere, cameră de somn, locuri pentru jocuri și activități, iar asta schimbă atmosfera generală a resortului.
Paradoxal, când copiii sunt bine ocupați, părinții devin mai relaxați. Nu pentru că scapă de copii, ci pentru că nu mai simt că trebuie să inventeze permanent ceva. Într-o vacanță, oboseala vine și din inventarea fericirii, din programarea fiecărei ore. Când resortul îți oferă acest cadru, încep să se așeze lucrurile.
Sport, divertisment și micile ritualuri de seară
Resorturile mari au adesea un fel de viață paralelă, mai ales seara. În timpul zilei, există activități sportive și divertisment, de la fitness, jocuri pe plajă, până la zone de aqua park în apropiere, iar seara lucrurile se mută spre show-uri, muzică live, discotecă în aer liber și alte forme de spectacol. Nu toată lumea vrea asta, evident. Unii fug de animație ca de zgomot.
Dar partea bună este că, într-un resort întins, ai loc și pentru spectacol, și pentru liniște. Poți să treci pe lângă amfiteatru, să asculți două minute, apoi să te retragi în altă parte, ca într-un oraș care nu te obligă să participi la petrecere.
Mai există și detaliul care nu se spune destul: o vacanță bună e aceea în care te simți în siguranță în ritmul tău. High Class All Inclusive, în varianta lui serioasă, înseamnă și asta.
Spa, wellness și partea „plătită” a luxului
Oricât ar suna de tentant să crezi că „totul e inclus”, spa-ul, în general, rămâne zona în care hotelurile își păstrează dreptul de a cere supliment. La Xanadu Makadi Bay există o zonă de spa cu servicii clasice, precum hammam, saună, baie de aburi, jacuzzi, masaje și tratamente, iar o parte din acestea sunt, de regulă, contra cost. Nu e o dezamăgire, ci o practică obișnuită în hotelăria mare, pentru că spa-ul are costuri ridicate și se vinde ca experiență separată.
Important este că, în logica High Class, spa-ul există, e bine pus la punct și e integrat în povestea resortului. Poți să îl folosești ca pe un moment de pauză, după zilele lungi de soare, când simți că ai nevoie să te cureți de sare, de vânt și de agitație.
Ce înseamnă, concret, „fără griji”, în acest concept?
Poate că cea mai bună definiție a High Class All Inclusive e una simplă: minimizează momentele în care scoți portofelul, îți reduce fricțiunile și îți dă libertatea de a alege. Ai mese la ore flexibile, ai gustări, ai deserturi, ai înghețată, ai baruri răspândite, ai băuturi care nu te fac să strâmbi din nas, ai opțiuni à la carte, ai un club mare pentru copii, ai plajă, piscină și activități.
În același timp, conceptul nu e un basm fără litere mici. Unele restaurante pot avea limitări, unele vizite sunt incluse o singură dată pe sejur, iar anumite servicii, cum ar fi room service-ul sau unele experiențe gastronomice, pot veni cu cost suplimentar. Dar tocmai această claritate îți permite să te bucuri fără senzația că ești păcălit.
Un mic ghid personal de „cum să trăiești” High Class All Inclusive
Dacă ar fi să îți spun, ca între prieteni, aș zice așa: nu te grăbi. High Class All Inclusive e un concept care se strică atunci când îl trăiești ca pe un maraton de consum. Nu e despre cât mănânci, ci despre cum mănânci. Nu e despre câte cocktailuri bifezi, ci despre faptul că te poți opri la unul bun, într-un loc frumos, fără să ai sentimentul că plătești pentru fiecare înghițitură.
În prima zi, merită să te plimbi prin resort ca printr-un oraș nou. Uită-te unde e lounge-ul, unde e patiseria, unde e barul de pe plajă, unde sunt zonele mai liniștite. Apoi, în zilele următoare, îți vei crea instinctiv ritualuri. Unii își fac dimineața cu mic dejun la plajă, alții cu o cafea în lobby și un colț de liniște. Unii se duc seara la restaurantul turcesc, fiindcă au chef de condimente și de carne bine făcută, alții aleg o cină mai calmă, italiană, cu un pahar de vin și o discuție lungă.
Și, dacă tot vorbim de resorturi, există și partea de „finețe socială”. În Egipt, în hotelurile internaționale, există reguli de bun-simț care țin și de legislație, și de cultură, cum ar fi faptul că alcoolul nu se servește minorilor și că în unele zone se recomandă o ținută decentă la restaurant. Nu e nimic opresiv în asta. Din contră, e o formă de civilizație a vacanței, ca atunci când intri într-un loc frumos și îți vine, fără să îți spună nimeni, să vorbești un pic mai încet.
De ce Xanadu Makadi Bay e un exemplu bun pentru acest concept?
Xanadu Makadi Bay e un resort relativ nou, ceea ce contează mai mult decât pare. În hotelărie, uzura se vede repede, iar un concept de tip High Class All Inclusive are nevoie de infrastructură proaspătă și de organizare solidă. Când ai o suprafață mare, multe camere, plajă, piscine, cluburi, restaurante, baruri și spa, totul devine un exercițiu de echilibru.
Ce face diferența, din ce se vede și din ce se simte în astfel de locuri, este felul în care resortul își pune în valoare resursele. Dacă ai baruri, dar sunt prost aprovizionate, nu contează. Dacă ai restaurante, dar trebuie să te rogi pentru o rezervare, devine frustrant. Aici, conceptul pare gândit să funcționeze ca un sistem, cu servicii extinse și cu o ofertă coerentă.
Iar pentru cei care caută aceeași semnătură de brand și în alte destinații, există și o punte naturală spre Xanadu Resorts în Egipt, adică spre ideea că acest tip de ospitalitate nu e o întâmplare locală, ci o marcă ce încearcă să păstreze un standard.
Când merită, de fapt, să alegi un High Class All Inclusive?
Dacă mergi în Egipt doar ca să vezi piramidele și să bifezi muzeele, probabil că vei petrece mai mult timp pe drum și în oraș. Dar dacă vrei un sejur în care resortul e o parte din destinație, atunci conceptul acesta începe să aibă sens. Mai ales pentru familii, unde oboseala se dublează, sau pentru cupluri care vor să alterneze excursiile cu zile de lene, High Class All Inclusive e un fel de plasă de siguranță. Te ține bine, chiar și când nu ai chef să planifici nimic.
Rămâne o idee simplă, pe care o simți cu stomacul și cu nervii. Un High Class All Inclusive bun te face să uiți de „concept”, adică nu te mai gândești ce e inclus și ce nu, fiindcă lucrurile vin firesc. Și când ajungi în punctul ăsta, vacanța capătă acea calitate rară: nu pare un produs, ci o perioadă de viață.
