Tema resurselor naturale, foarte „la moda” in ultimii ani mai ales prin intermediul padurilor si resurselor ” tradidionale” (petrol, carbune si gaze naturale), presupune o gama diversificata de provocari majore: decalaje de perceptii si practici, fragmentare, grade de epuizare avansat, productivitate si eficienta scazute, probleme de infrasttructura si finantare s.a. , care au fost disecate cu minnutiozitate in faza anterioara a proiectului.
Societatea romaneasca se afla la ora actuala intr-o dinamica complexa si rapida, iar nevoie de a atinge o stare de echilibru si de a nu uita sa lasam ceva in urma pare mai mare ca oricand. Daca ne dorim cu adevarat sa intram in „casta” tarilor relevante in acest secol trebuie sa parcurgem intr-un ritm cat mai alert cativa oasi mari in procesul de dezvoltare, iar dezvoltarea durabila a Romaniei trebuie sa depaseasca stadiul de mit, de concept sau slogan cu forma frumoasa si complet lipsit de fond si sa se transforme intr-o prioritate reala a intregii societati.
Concluzia generala a majoritatii analizelor si scenariilor este accea ca Romania secolului 21 detine un patrimoniu natural strategic care se confrunta cu o multitudine de probleme cu implicatii complexe, care creioneaza o perspectiva sumbra pe viitor si care impune identificarea si implementare unor solutii clare si coerente, adunate intr-un proiect de dezvoltare ” sanatos” si bine inchegat, plasat in contextul unei globalizari accelerate.
In plus, trebuie considerate doua aspecte suplimentare foarte importante:
Romania este tara membra a Uniunii Europene, alfata la o distanta incomoda de nivelul de dezvoltare al tarilor din centrul si vestulcontinentului, iar acest lucru implica atat respectarea angajamentelor asumate si a directivelor si normelor existente, cat si nevoia includerii rioritatii nationale, specifice, in stabilirea acestor angajamente.
Accentuarea componentei de mediu sau, mai degraba, plasarea acesteia la acelasi nivel cu pilonul economic si cel social nu trebuie sa determine o situatie conflictuala si sa contribuie la cresterea economica atata de dorita, care sa permita atingerea unui nivel potrivit resurselor autohtone.
O strategie de dezvoltare a Romaniei pe termen mediu si lung trebuiesa aiba drept punct de plecare coservarea si valorificarea cat mai prudenta a patrimoniului natural national si trebuie sa fie construita pe baza temelor majore de actiune asumate de Romania in ultimile decenii la nivel intern si international.
Principiile conservarii biodiversitatii si ala dezvoltarii durabile a capitalului natural trebuie sa fie considerate fundamentale in stabilirea oricaror politici de dezvoltare economica si sociala.
Directia principala a oricarei strategii in acest domeniu ar trebui sa fie reabilitarea patrimoniului natural in conditiile unuie cresteri si diversificari economice de durata. Elementele cheie ala realizarii unei astfel de strategii sunt educatia, cercetarea, investitia, legislatia puternica si coerenta si cooperarea reala si facila intre toti actorii implicati.
Toate masurile prevazute in cadrul acestui proiect au fost construite astfel incat sa ofere posibilitatea de a compatibiliza si asigura interdependenta pilonilor economic, social si ambienta in cadrul procesului de inscriere a Romaniei pe traiectoria dezvoltarii durabile.
Ele sunt menite sa conduca catre ocuparea de catre tara noastra a ocului cuvenit resurselor de care dispune in contextul integrari europene si al globalizarii, prin mai buna utilizare a oportunitatilor oferite de o economie deschisa, competitiva si convergenta in inerior si exterior.
