Cancerul pulmonar este unul dintre cele mai frecvente tipuri de cancer și este principala cauză de deces prin cancer la nivel mondial. Această afecțiune apare atunci când celulele pulmonare cresc și se divid anormal, formând tumori maligne care pot afecta funcționarea normală a plămânilor și se pot răspândi în alte părți ale corpului. Diagnosticul timpuriu și tratamentul personalizat sunt esențiale pentru a crește șansele de supraviețuire.
Citește și despre: Tipuri de cancer.
Cauzele cancerului pulmonar
Cancerul pulmonar este cauzat în principal de expunerea la anumite substanțe și factori de risc, care pot deteriora ADN-ul celulelor pulmonare și pot duce la mutații ce declanșează creșterea necontrolată a celulelor. Principalele cauze și factori de risc pentru cancerul pulmonar sunt:
1. Fumatul
Fumatul reprezintă principala cauză a cancerului pulmonar, fiind responsabil de aproximativ 85% din cazuri. Tutunul conține substanțe chimice toxice și cancerigene care pot afecta grav celulele pulmonare. Riscul de a dezvolta cancer pulmonar este mai mare la persoanele care fumează de mulți ani și în cantități mari, dar și expunerea la fumul de țigară (fumatul pasiv) poate crește riscul de îmbolnăvire.
2. Expunerea la radon
Radonul este un gaz radioactiv natural care provine din dezintegrarea uraniului din sol și poate pătrunde în locuințe. Expunerea la concentrații ridicate de radon, mai ales în locuințe slab ventilate, este a doua cauză principală a cancerului pulmonar.
3. Expunerea la alte substanțe cancerigene
Persoanele care lucrează în medii cu expunere la azbest, arsenic, crom, nichel, fumuri diesel și alte substanțe cancerigene prezintă un risc mai mare de cancer pulmonar. Azbestul, în special, este asociat cu o formă rară de cancer pulmonar, numită mezoteliom.
4. Poluarea aerului
Expunerea pe termen lung la poluarea atmosferică, în special în zonele urbane aglomerate, poate crește riscul de cancer pulmonar, deși într-o măsură mai mică decât fumatul sau expunerea la radon.
5. Istoricul familial de cancer pulmonar
Persoanele care au rude apropiate diagnosticate cu cancer pulmonar pot avea un risc crescut, posibil datorită predispoziției genetice și a unor factori de mediu comuni.
Simptomele cancerului pulmonar
Simptomele cancerului pulmonar pot varia în funcție de localizarea și stadiul tumorii. În stadiile incipiente, cancerul pulmonar poate fi asimptomatic sau poate prezenta simptome ușoare, care sunt adesea confundate cu simptomele altor boli respiratorii.
Simptome comune ale cancerului pulmonar:
- Tuse persistentă: Tusea cronică, care nu dispare sau se agravează, poate fi un semn precoce al cancerului pulmonar.
- Hemoptizie (tuse cu sânge): Tusea cu sânge sau mucus cu urme de sânge este un simptom alarmant și necesită investigații medicale urgente.
- Dureri toracice: Durerea în piept, mai ales la respirație profundă, tuse sau râs, poate indica prezența unei tumori pulmonare.
- Respirație dificilă (dispnee): Cancerul pulmonar poate provoca dificultăți de respirație, mai ales dacă tumoarea blochează căile respiratorii.
- Pierderea în greutate neintenționată: Scăderea semnificativă în greutate, fără o cauză evidentă, este un simptom comun în cazurile de cancer avansat.
- Oboseală: Slăbiciunea și oboseala pot apărea din cauza efectelor cancerului asupra organismului.
Simptomele cancerului pulmonar pot include și modificări ale vocii (răgușeală), dureri de cap și edem facial sau cervical, mai ales dacă tumoarea apasă pe nervi sau pe vasele de sânge din apropierea plămânilor.
Diagnosticarea cancerului pulmonar
Diagnosticul precoce al cancerului pulmonar este esențial pentru îmbunătățirea șanselor de supraviețuire și pentru alegerea unui tratament corespunzător. Metodele de diagnostic includ teste imagistice, proceduri de biopsie și analize genetice.
1. Tomografia computerizată (CT)
CT-ul este principala metodă imagistică pentru detectarea cancerului pulmonar. Aceasta oferă imagini detaliate ale plămânilor, permițând medicilor să observe prezența nodulilor sau a altor leziuni suspecte. Scanarea CT cu doze mici este uneori folosită pentru screening la persoanele cu risc crescut de cancer pulmonar, cum ar fi fumătorii sau foștii fumători.
2. Radiografia toracică
Radiografia toracică poate detecta mase anormale în plămâni, însă este mai puțin detaliată decât CT-ul și poate rata leziunile mici. Este adesea prima investigație realizată în cazul persoanelor care prezintă simptome respiratorii.
3. PET-CT (Tomografie cu emisie de pozitroni)
PET-CT-ul combină scanarea CT cu imagistica prin emisie de pozitroni, permițând vizualizarea activității metabolice a celulelor. Cancerul pulmonar prezintă de obicei o activitate metabolică intensă, iar PET-CT-ul este utilizat pentru a stabili dacă tumoarea s-a răspândit în alte părți ale corpului.
4. Broncoscopia
Bronhoscopia este o procedură prin care un bronhoscop, un tub subțire cu cameră, este introdus în căile respiratorii pentru a permite vizualizarea directă a plămânilor și prelevarea de probe de țesut pentru biopsie. Este utilizată pentru a confirma prezența cancerului și pentru a identifica tipul tumorii.
5. Biopsia
Biopsia este metoda definitivă de diagnostic și implică prelevarea unei mostre de țesut din tumoare pentru analiză microscopică. Biopsia poate fi realizată prin mai multe metode, inclusiv biopsie cu ac ghidată imagistic, biopsie toracoscopică sau biopsie transtoracică.
6. Testele moleculare
Testele moleculare ajută la identificarea mutațiilor genetice specifice din celulele canceroase. Aceste teste sunt esențiale pentru alegerea terapiilor țintite, deoarece unele mutații, cum ar fi EGFR, ALK și ROS1, pot răspunde bine la medicamentele țintite.
Opțiuni de tratament pentru cancerul pulmonar
Tratamentul cancerului pulmonar este complex și depinde de tipul și stadiul cancerului, de starea generală de sănătate a pacientului și de caracteristicile moleculare ale tumorii. Opțiunile de tratament includ intervenții chirurgicale, radioterapie, chimioterapie, terapii țintite și imunoterapie.
1. Intervenția chirurgicală
Chirurgia este opțiunea principală pentru cazurile de cancer pulmonar non-microcelular (NSCLC) în stadiile incipiente și presupune îndepărtarea tumorii și a unei porțiuni de țesut sănătos din jur. Tipurile de intervenții includ:
- Lobectomie: Îndepărtarea unui lob pulmonar întreg (plămânul drept are trei lobi, iar plămânul stâng doi). Este cea mai comună intervenție pentru cancerul pulmonar localizat.
- Pneumonectomie: Îndepărtarea completă a unui plămân. Este necesară în cazurile de tumori mari sau de tumori care afectează mai mulți lobi.
- Rezecția segmentară: Îndepărtarea unei porțiuni mai mici de plămân și este o opțiune pentru pacienții care nu pot suporta o intervenție extinsă.
2. Radioterapia
Radioterapia folosește radiații de înaltă energie pentru a distruge celulele canceroase și este frecvent utilizată după intervenția chirurgicală sau atunci când operația nu este posibilă. Radioterapia poate fi administrată extern sau intern (brahiterapie), iar tipurile de radioterapie includ:
- Radioterapia externă: Direcționarea radiațiilor din afara corpului asupra tumorii.
- Radioterapia stereotactică: O formă avansată de radioterapie externă, utilizată mai ales pentru tumori mici, greu accesibile.
3. Chimioterapia
Chimioterapia implică utilizarea medicamentelor care distrug celulele canceroase și este adesea folosită în combinație cu alte tratamente. Poate fi administrată înainte de intervenția chirurgicală (neoadjuvantă) pentru a reduce dimensiunea tumorii sau după intervenție (adjuvantă) pentru a elimina celulele canceroase rămase.
Chimioterapia este utilizată pe scară largă pentru cancerul pulmonar microcelular (SCLC), un tip de cancer agresiv și cu tendință de răspândire rapidă, și pentru cazurile avansate de NSCLC.
4. Terapia țintită
Terapia țintită vizează anumite proteine sau mutații specifice care susțin creșterea celulelor canceroase, reducând efectele asupra celulelor normale. Terapia țintită este folosită în principal pentru NSCLC care prezintă mutații specifice, cum ar fi:
- Inhibitorii EGFR: Erlotinib, gefitinib, afatinib pentru cazurile cu mutații EGFR.
- Inhibitorii ALK: Crizotinib, alectinib pentru cazurile cu mutații ALK.
- Inhibitorii ROS1 și BRAF: Tratament pentru cazurile cu mutații ROS1 și BRAF.
Aceste terapii sunt administrate oral și sunt mai bine tolerate decât chimioterapia.
5. Imunoterapia
Imunoterapia ajută sistemul imunitar să recunoască și să distrugă celulele canceroase. Este utilizată în special în NSCLC și include:
- Inhibitorii PD-1/PD-L1: Pembrolizumab, nivolumab și atezolizumab, care blochează proteinele ce permit celulelor canceroase să evite detectarea de către sistemul imunitar.
Imunoterapia este frecvent utilizată în cazurile avansate de cancer pulmonar și este adesea combinată cu alte terapii pentru a crește eficacitatea.
Importanța diagnosticării timpurii și prevenția cancerului pulmonar
Diagnosticul timpuriu este esențial în tratamentul cancerului pulmonar, deoarece cancerul este mai ușor de tratat în stadiile incipiente. Screeningul anual prin scanare CT cu doze mici este recomandat fumătorilor sau foștilor fumători cu risc crescut, deoarece poate detecta cancerul înainte de apariția simptomelor.
Prevenția este, de asemenea, esențială pentru reducerea riscului de cancer pulmonar și include evitarea fumatului, menținerea unui mediu de locuit bine ventilat, limitarea expunerii la substanțe toxice și reducerea expunerii la poluarea aerului.
Tratamentul și prevenția cancerului pulmonar rămân un obiectiv prioritar pentru sănătatea publică, iar prin diagnosticare timpurie și metode de tratament personalizate, multe cazuri pot fi gestionate eficient.
