Nu știm cu ce a greșit România de are parte, din 1947 încoace, numai de persoane rău certate cu limba română. Dacă în „epoca de aur” românii făceau mișto de „tutulor”-ul lui Nicolae Ceaușescu și de „codoi”-ul țaței Leana, după decembrie 1989 am intrat în epoca „meandrelor concretului”, în care agramații sunt la putere.
Fie că vorbim despre șefii statului, despre președinții celor două camere ale Parlamentului, despre parlamentari, despre europarlamentari – vezi cazurile Elena Băsescu și Maria Grapini, despre prim-miniștri, vicepremieri sau despre miniștri, am avut parte numai de catastrofe din punct de vedere gramatical și lingvistic.
În ultima perioadă s-a înmulțit numărul agramaților politici, dar ce este mai grav este faptul că problemele au apărut la vârful unui minister care ar trebui să formeze oamenii de mâine: Ministerul Educației și Cercetării Naționale.
Nu știu cum se face, dar din 2004 încoace avem numai miniștri agramați în fruntea Educației. Adică la un minister unde prima condiție ar fi să vorbești impecabil limba română. Pentru că nu poți să le pretinzi elevilor care se prezintă la Evaluarea Națională și la Bacalaureat să cunoască limba și literatura română, când tu, ca ministru, ești un agramat total.
Indiferent că în fruntea Ministerului Educației s-au aflat „Abramburica” Ecaterina Andronescu, Mihai Hărdău, Cristian Adomniței, Daniel Funeriu, Ioan Relu Mang, Remus Pricopie, Sorin Cîmpeanu sau Liviu Pop, toți au dat proba incompetenței lingvistice și gramaticale în fața poporului român.
Mai nou, viitorul șef al educației naționale, rector al Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava, profesorul universitar dr. Valentin Popa, este noul „pamblicar” certat cu limba română.
Ba mai mult, a apărut o scrisoare de susținere a lui Valentin Popa pentru funcția de ministru al educației. Scrisoare din partea mediului academic semnată de 45 de rectori ai universităților de stat din țară.
Cu alte cuvinte, mediul academic român își asumă agramații și inculții și dorește ca aceștia să ocupe poziții de prim-rang în administrația publică.
Scrisoarea pe care cei 45 de rectori au semnat-o ne duce înapoi în timp, pe vremea când de limba română se ocupau grămăticii școliți pe băncile URSS, la Moscova, iar de istoria României se ocupa Mihail Roller. Să îți pui semnătura, în calitate de rector al unei universități, pe o hârtie care girează impostura, stâlcirea limbii și gramaticii române reprezintă un atentat moral la adresa viitorului națiunii.
Unii ar spune că mediul academic român pare compromis. Nu pare, ESTE!
Când ai girat de-a lungul anilor pseudo-doctori în științe de genul Victor Ponta, Mihai Onțanu, Ioan Mang, Gabriel Oprea și mulți alții, când corupția în universitățile de stat din țară a atins cote mari – vezi cazul Universității Ovidius din urmă cu câțiva ani, când mediul academic privat – universitățile private – este necompetitiv și aruncă pe piață rebuturi de genul Florin Iordache și Șerban Nicolae, nu poți vorbi despre o educație sănătoasă.
Avem o educație bolnavă și un mediu academic agramat. Mediu care pune mai presus interesul de castă, de clan, decât Educația Neamului Românesc, mai presus decât viitorul acestei națiuni.
Să le fie rușine tuturor celor 45 de rectori care au semnat scrisoare de susținere pentru funcția de Ministru al Educației Naționale în persoana agramatului Valentin Popa!
Sursa foto :Arhiva personalã a domnului Hristo Botev
Redacția platformei media Criteriul Național multumeste domnului Hristo Botev pentru acest material transmis în exclusivitate
