În martie 2021, pe pagina de Facebook a Sindicatului Diamantul am formulat câteva observații despre cazul de la Onești, când un pensionar a ucis doi zugravi, într-un apartament, după șase ore de negociere cu polițiștii, dezvaluie Vitalie Josanu de la sindicatul Diamantul. Am fost solicitat de echipa Euronews să intervin într-o emisiune, generată tocmai de clasarea dosarului penal în care erau cercetați polițiștii suspectați a purta responsabilitate pentru această tragedie. Asta m-a determinat să caut acele observații și să constat că timpul nu mi-a schimbat opinia. Mai mult mă face să mă gandesc la acel ”jmecher” de IGPR care răspundea presei că dacă a fost trimis – tocmai el! – la Onești, e clar că polițiștii au greșit. Cum ar trebui să-l roadă rușinea după ce a izbit de pământ cu prezumția de nevinovăție, desigur, numai dacă știe ce înseamnă penibil. Îmi permit să redau aici acel text, util dezbaterilor redeschise de redacția Libertatea.
Acum, după ce s-au mai decantat din emoțiile și furia publică legate de deznodământul nefericit al evenimentului de la Onești, ne putem permite o analiză mai așezată, în speranța unei predispoziții mai mari a opiniei publice de a asculta și vocile din interior.
Înainte de toate, miezul trebuie decorticat de mulțimea lăturilor aruncate, din oficiu, în capul polițiștilor, ”incapabilii și incompetenții”, cu toți in corpore pentru cele întâmplate. Alte voci, din mass media au simțit nevoia să accentueze: 27 polițiști nu au putut opri un infractor de la comiterea dublei crime! Inevitabil – cum altfel? – s-a și făcut legătura cu protestele polițiștilor: vor salarii mărite (deși era vorba despre aplicarea legii) dar nu vorbesc un cuvânt despre reformă (deși era suficient sa rasfoiasca doar pagina Sindicatului Diamantul, ca sa vadă contrariul).
Ce s-a văzut din interiorul ”sistemului”? Un deznodământ previzibil legat de soarta conducerii IPJ Bacău. Vântul schimbării a fost perceput de toată lumea, imediat ce lucrurile dădeau semn că sunt destul de serioase. Altfel spus, în asemenea situații, în mod tradițional, MAI și ștabii de la IGPR caută țapul ispășitor, din zona de competență teritorială. Și țapul e cu atât mai mare și gras, cu cât problema era mai groasă. Data asta a fost urâtă rău și deci, seful de IPJ a fost pus pe făraș.
Nu le plâng de milă dar este tehnica tradițională a ștabilor din IGPR și MAI de a pune batista pe țambal, pentru a evita să ajungă para mâniei publice spre fundul lor, realmente principalii vinovați pentru starea în care au adus sistemul de apărare și ordine publică. Așa s-a întâmplat la Piatra Neamț, apoi la Caracal și acum – previzibil și inevitabil – la Onești. Faptul că demiterile au reprezentat decizii ce au anticipat soluțiile în cercetările disciplinare/penale deschise (unele confirmate), nu au ridicat și minime reacții publice legate de prezumția de nevinovăție de care se bucură/trebuie să se bucure orice muritor până la soluționarea cazului.
De ce scapă de ei atât de ușor? Pentru că la fel de ușor au fost instalați în funcții. La nevoie sunt carnea de tun, gata de sacrificiu pentru tresele de chestor. Pentru că nu competența sau experiența verificată, călită în munca operativă, reprezintă criteriile principale de promovare a șefimii. În mod tradițional, favoriții sunt trimiși la ”Înalta Poartă” cu ceva sprijin politic, pentru că în spatele lor se încrucișează multe patimi ale structurilor de putere locale, ascunse în partide politice. IGPR-ul îndeplinește o simplă formalitate, validând voința ministrului, acesta la rândul său tributar partidului care l-a făcut OM. E o schemă atât de familiară, încât până și ”câinele de pază al democrației” se gudură și dă din coadă la citirea firmanului de domnie… Priviți cazul recent de la Neamț al polițiștilor care fac politică… pardon, ”sprijiniți de partide politice” (pe ce criterii, cum au dat de ei?) în bătaia pentru ocuparea scaunului de Inspector Sef! Același scenariu a e în plină desfășurare deja la Bacău.
Întrebat de presă dacă polițiștii au greșit, vajnicul reprezentant IGPR pronunță deja verdictul unei anchete abia deschise! ”E clar, dacă am ajuns NOI aici, evident că au greșit!”
Au greșit cei de la SAS pentru faptul că din banii lor au cumpărat un berbece pentru spart ușa și IGPR-ul nu a găsit de cuviință să doteze cu cele necesare structurile de poliție? Sau faptul că deștepții de la MAI și IGPR nu au înțeles că rolul de negociator trebuie să-l practice ofițeri cu temeinică pregătire în domeniul psihologiei și nu de un subofițer, cu câteva cursuri făcute la bifă?
Au greșit prin faptul că la o misiune de salvare de vieți omenești au venit mai prost echipați și umiliți, decât felul cum apare recenta structură de ”orientați” de la Poliția Animalelor în misiunea de presupusă salvare a unui cuib de iepurași? Stimați cetățeni, sindicatele din poliție arată dar nu pot, de unele singure, să coboare visători de teapa lui Vela cu picioarele pe pământ.
Oriunde, la orice acțiune, există un coordonator, același lucru s-a întâmplat și la Onești. Nimeni nu acționează de capul lui, nu există – decât în condiții excepționale, fără șef alături – atitudini individuale. Fiecare acțiune de negociere sau intervenție precum și modul de executare așteaptă o dispoziție de la acel șefuleț înscăunat, așa cum am arătat mai sus, de la care acum IGPR, MAI și întreaga țară așteaptă să o facă pe Harap Alb! Problema e că nu prea poți face din r…t bici și să mai ai și pretenția să pocnească!
Dincolo de acest aspect, intervine știrea că la fața locului a fost procurorul de caz și că intervenția s-a aflat sub coordonarea și autorizarea acestuia. Cam la fel ca în cazul de la Caracal… doar că lumea a rămas, în continuare, cu mânia vărsată pe polițiști!
Motivul rezidă în cele două atitudini absolut diferite ale ministerelor de resort: Ministerul public îndeamnă la calm și face apel la prezumția de nevinovăție, în timp ce MAI apelează la sacrificare spre îmbunarea tuturor zeilor posibili și imposibili, numai să scape basma curată. Și asta pentru că în Ministerul Public purtătorii de hârtii, IT-iștii, contabilii, secretarele nu au statut de procuror și deci, nu imprimă decizii.
Multi ”cunoscători” au observat că psihopatul se afla la balcon, în cătarea unui lunetist iscusit care ar fi asigurat un alt deznodământ evenimentului. Înainte de toate, nu știu dacă la IPJ Bacău există o lunetă și dacă există, nu știu câtă siguranță ai cu trei trageri pe an la SAS. Pentru restul polițiștilor, în întreg anul 2020, ministerul lui Vela, urmat pe aceeași călcătură de Bode, nu a organizat nici o tragere! ”Pandemia e de vină”, zicea, aseară, Cîțu! Așa o fi, dar uite că, exact în pandemie s-a întâmplat să te prindă nevoia! Cine își asumă răspunderea?
Apropo de asumarea răspunderii: în orice alt județ s-ar fi întâmplat, putini șefi coordonator aiunei asemenea intervenții ar fi avut curajul să-și asume comanda de executare a focului direct asupra psihopatului. Și asta din două motive:
1. era linșat imediat de mulțimea moraliștilor pentru vina de a fi abandonat negocierea și vorba bună, alegând să curme viața unui bătrânel care, iată, a ajuns la capatul răbdărilor.
2. il aștepta o cercetare pentru omor, poate și o condamnare.
În fața unei asemenea fatalități ești nevoit să speri că negocierea va duce la desistare. Efectiv, își agață, cu toată speranța, cariera și soarta de acest fir de păr.
Că au fost sesizări înainte, ce ar fi trebuit să atragă atenția… mulți eroi după război. Știu și eu un tip care ne-a necăjit cu repetate petiții că l-au răpit extratereștrii, i-au pus un CIP în cap, prin intermediul căruia ei spionează pământenii. Până nu i-am arătat becurile de la sistemul de acces de la intrarea principala spunându-i că becul roșu s-a aprins pentru că avem și noi sistem secret care blochează cipurile, n-am scăpat de el! Cazuri și nebuni sunt cu ghiotura, unii cu tulburari psihice – aflați în evidență medicală – sunt lăsați să profeseze în fața elevilor, fără ca legea, ”sistemul” să ofere soluțiile temeinice de evitare a unei potențiale tragedii!
Cazul de la Onești este unul dintre evenimentele nefericite care reclamă abordarea cu maximă seriozitate a serviciului polițienesc. Pentru că o reformă reală, sănătoasă – întreprinsă de veterani cu experiență practică în spate -, poate face diferența dintre viață și moarte.
”Medicul salvează vieți”. E timpul să se înțeleagă faptul că și Poliția, tot cu ”salvarea vieților” se ocupă. (Cristina T.).
