Pe terenul aflat la marginea localității Strejnicu din comuna Târgșoru Vechi sunt mai multe gropi, rămase în urma excavărilor care s-au făcut pentru extragerea agregatelor minerale, dezvaluiau colegii de la Observatorul Prahovean.
Vă reamintim că pe terenul aflat la marginea localității Strejnicu din comuna Târgșoru Vechi sunt mai multe gropi, rămase în urma excavărilor care s-au făcut pentru extragerea agregatelor minerale, multe dintre acestea având un statut incert.
De-a lungul anilor acestea au fost transformate în gropi de gunoi, care, periodic, au fost incendiate.
In fapt, problema este mult mai grava si arata complicitatea cu politistii prahoveni.
Potrivit unui raport al Agenției Europene de Mediu există o discrepanță semnificativă între estul Europei și vestul Europei în ceea ce privește decesele imputabile mediului înconjurător. Astfel, în România un deces din cinci este legat de poluare, în timp ce cea mai mică pondere a deceselor cauzate de condițiile de mediu se înregistrează în Suedia și Danemarca (10%).
Agenția a identificat mai întâi factorii de risc și bolile cauzate sau agravate de aceștia.
Se observă incidența mare a încălzirii cu combustie în interior (sobe, centrale termice) asupra astmului, bolilor pulmonare și a celor cardio-vasculare. Dar, de departe, cea mai frecventă boală cauzată de poluare este cancerul.
Potrivit raportului Agenției Europene de Mediu, în aproximativ 10% dintre orașe, inclusiv orașele din România și Italia, peste 20% dintre oameni nu aveau spații verzi în apropierea locuinței, în timp ce într-un un sfert dintre orașele examinate, inclusiv Glasgow, Madrid, Praga, Stockholm, Torino și Viena, 98% din populațiile urbane aveau zone verzi la câțiva pași.
În ceea ce privește expunerea la zgomot, Agenția Europeană a Mediului constată că aceasta variază în funcție de factorii locali. Astfel, în Croația, Grecia, Polonia și România, persoanele cu risc de sărăcie erau mai puțin susceptibile de a fi supuse zgomotului din partea vecinilor sau a zgomotului stradal decât populația generală, pentru că o pondere ridicată a acestor persoane locuiesc în zonele rurale. În schimb, în țările în care sărăcia este mai concentrată în orașe, precum Belgia, Germania și Franța, cei cu risc de sărăcie raportează niveluri mai ridicate de zgomot din stradă sau de la vecini.
Agenția remarcă faptul că etnia romă este mai expusă riscurilor de mediu, menționând faptul că 68% dintre membrii acesteia din România nu au acces la apă curentă, dublu față de comunitățile de romi din Croația și Ungaria.
În România, eforturile de combatere a crizei poluării cu plastic sunt mai degrabă minore, fragmentate, și ignoră, în general, consecințele extrem de nocive pe care atât noi, cât și mediul înconjurător, trebuie să le suportăm zi de zi.
Potrivit unor estimări ale Băncii Mondiale, cantitatea de deșeuri generate la nivel global va crește de la 2010 milioane de tone în 2016 la 3400 milioane de tone în 2050. Este de la sine înțeles că sistemele de reciclare nu pot să țină pasul cu acest volum uriaș. Însă ce se întâmplă cu deșeurile din plastic colectate, dar nereciclate, în ultimă instanță? În nicio țară nu se reciclează eficient toate ambalajele din plastic, așa că, în mare parte, acest material “cu valoare redusă” e aruncat la gropile de gunoi, ars în incineratoare care emit gaze cu efect de seră și poluanți în aer, sau e abandonat în mod neglijent. Covârșitoarea majoritate a întregului plastic produs vreodată la nivel mondial a fost răspândită în mediul înconjurător – 12% din plastic a fost incinerat și 70% dus la gropile de gunoi sau aruncat direct în natură.
Pentru a ieși din cercul vicios al unei economii încă liniare, a limita epuizarea resurselor și a reduce deșeurile generate, a fost lansat, la nivelul Uniunii Europene, conceptul de economie circulară, adică extinderea ciclului de viață al unui produs prin reutilizarea, repararea și reciclarea părților componente, pentru a atinge idealul de “zero deșeuri.” Această inițiativă este reprezentată de Directiva cadru privind gestionarea deșeurilor, care impune statelor membre să atingă anumite ținte de reciclare a deșeurilor, și anume 50% în 2020, 55% până în 2025, 60% până în 2030 și 65% până în 2035.
Din nefericire, România se numără printre cele 14 țări membre ale UE care riscă să nu poată îndeplini ținta de reciclare a deșeurilor de 50% în 2020. Din analiza Comisiei Europene reiese că principalele cauze ale problemei sunt legate de faptul că:
Procesul de colectare selectivă a deșeurilor nu este implementat suficient
Nu au fost adoptate suficiente stimulente pentru direcționarea deșeurilor către reciclare. România reciclează doar 13% din deșeuri, iar rata de eliminare a deșeurilor prin depozitare finală la rampele ecologice este de 69%, printre cele mai ridicate din Europa.
Schemele privind răspunderea extinsă a producătorului în ceea ce privește ambalajele nu sunt eficiente și nu au capacitatea de a acoperi costurile colectării selective
Nu există o infrastructură de susținere a colectării selective, ceea ce îngreunează implicarea cetățenilor în acest proces
Chiar dacă reciclarea nu se poate substitui nevoii de a reduce considerabil cantitatea de ambalaje de unică folosință și nu reprezintă nicidecum o justificare pentru creșterea producției de plastic, ea are un rol important în tranziția către o economie fără plastic. Chiar și așa, este evident că România nu și-a onorat promisiunile nici măcar în acest sector. Nu este suficient să existe prevederi legislative, ele trebuie să aibă și aplicabilitate practică pentru toți actorii implicați. La fel de important este ca măsurile să fie abordate în ansamblu, ca schemele privind răspunderea extinsă a producătorilor să fie îmbunătățite și ca noile sisteme create să fie funcționale și instituite și la nivelul unităților administrativ-teritoriale.
Problema trebuie rezolvată, în primul rând, la sursă. Producătorii și comercianții trebuie să reducă treptat și apoi să renunțe la producția ambalajelor din plastic de unică folosință și să investească prioritar în sisteme reutilizabile, venind astfel în întâmpinarea noastră, a cetățenilor, în eforturile de a avea o experiență de consum care să nu dăuneze sănătății noastre și a mediului; în același timp, trebuie să revizuiască politicile stabilite de asociațiile cu care colaborează și să se asigure că acestea funcționează în conformitate cu valorile lor sociale și ecologice.
Autoritățile, la rândul lor, trebuie să prioritizeze politici publice care să pună în centru sănătatea oamenilor și a mediului, să comunice în mod transparent și să creeze un cadru legal favorabil în care eforturile cetățenilor să poată fi realmente implementate.
Ce pretentii sa avem cand conducerea IPJ petrece si/sau petrecea la zilele de nastere ale acestor indivizi?
Indivizi care, in participare cu politisti si altii, au contribuit si contribuie, pe deplin la procedura de infringement cu care Romania se confrunta, fiind expusa masiv, in fata Uniunii Europene, care poate sa dispuna inceperea aplicarii de amenzi tarii noastre etc.
Complicitate dintre infractori si politisti, iar politistii prahoveni sunt luati prin „surpindere”?
Pe tema acestor gropi ilegale de gunoi exista un dosar penal la „centru”, in timp ce politistii prahoveni dorm si petrec la masa cu infractorii.
Cand un infractor a spart geamurile de la casa amantei si la ziua acestuia, infractorul il certa pe un sef din IPJ Prahova ca un subordonat si-a permis sa ii puna intrebari despre aceasta actiune mai putem avea ceva pretentii?
In fapt, mirosul vine de la faptul ca inca se aduc deseuri si se depoziteaza ilegal, fara acordul ADI si/sau al Consiliului Judetean Prahova. Vom reveni pe acesta tema, mai ales ca despre acesti infractori am mai scris, o groaza. Somn usor politistilor prahoveni! (Cerasela N.).
Sursa foto: Observatorul Prahovean
