Apa acoperă peste 70% din suprafața Pământului, dar de unde și când a venit acest lichid dătător de viață este de mult timp un mister. Unele cercetări presupun că planeta a dobândit apa acum mai mult de patru miliarde de ani, când un corp cosmic de dimensiunea lui Marte s-a ciocnit cu Pământul, formând Luna.
În primele milioane de ani de existență, sistemul solar a fost împărțit într-o zonă interioară „uscată” și una exterioară „umedă”, dincolo de centura de asteroizi dintre Marte și Jupiter. În regiunea exterioară erau asteroizi purtători de apă de diferite dimensiuni, dar puternica forță gravitațională a lui Jupiter i-a menținut departe de Pământ și celelalte planete din sistemul solar interior.
Oamenii de știință știau că unul sau mai mulți din acei asteroizi purtători de apă au apărut în calea noastră cândva, dar nu puteau explica cum sau când.
Pentru a soluționa misterul, cercetători germani au căutat urme ale elementului metalic molibden în șapte roci terestre și 39 de mostre de meteoriți. Verificând izotopii, oamenii de știință au identificat o „amprentă de diferențiere a materialului din interiorul și exteriorul sistemului solar”, a spus Christoph Burkhardt, geochimist la Universitatea din Münster și unul din autorii studiului publicat în revista Nature Astronomy și citat de NBC News.
Examinarea a arătat că o parte din molibdenul terestru provine din sistemul solar exterior. Utilizând scenarii computerizate, Burkhardt și colegii au reușit să îngusteze perioada în care acest material a ajuns pe Pământ.
Au aflat că perioada coincide probabil cu un cataclism cosmic care a creat Luna. Oamenii de știință sunt în general de acord că aceasta s-a format din rămășițele ciocnirii dintre Pământ și un obiect de mărimea lui Marte, numit Theia, acum 4,4 miliarde de ani.
Dar nu toți sunt convinși că Theia a venit din sistemul solar exterior – sau că explică originea apei de pe planetă.
Stephen Mojzsis, geolog la Universitatea din Colorado, i-a lăudat pe Burkhardt și colegii săi pentru „frumoasa muncă analitică”, dar spune că este sceptic cu privire la concluzii. „Este foarte dificil să se deplaseze un corp atât de mare din sistemul solar exterior în cel interior. Pentru un obiect de mărimea lui Theia, orbita trebuie puternic perturbată – un fel de impuls care să învingă gravitația și să accelereze înspre Soare. Și nu este clar cum s-ar putea întâmpla.”
Propriile cercetări ale lui Mojzsis spun că Theia a provenit mult mai de aproape – din sistemul solar interior. „Nu are o compoziție diferită de cea a Pământului. Cei mai mulți care lucrăm la această problemă considerăm că Theia provine din rămășițele formării planetelor din apropierea Pământului.”
O teorie anterioară susținea că apa provine de pe comete, dar Mojzsis spune că a fost respinsă deoarece amprenta chimică a celor mai multe comete cunoscute – în special forma de hidrogen pe care o conțin – nu corespunde celei aflate în oceanele Pământului.
Steven Desch, profesor de astrofizică la Arizona State University din Tempe, spune că este posibil ca Pământul să fi conținut apa cu mult înaintea impactului care a format Luna – probabil în argile care au eliberat apa când au fost încălzite de coliziune. El spune că „la vremea impactului cu Theia, probabil că Pământul avea aproape toată apa pe care urma s-o aibă.”
