Deși mai sunt doi ani până la următoarele alegeri, în țara nordică au început să se intensifice dezbaterile cu privire la posibila intrare a sa în NATO, punând bazele unei confruntări între stânga și dreapta pe această temă în 2020.
Actualul guvern minoritar alcătuit de Social Democrați și Verzi – plus aliații lor din Partidul de Stânga – rămân puternic împotrivă, invocând valoarea neutralității în ceea ce ei văd drept o lume tot mai polarizată.
De cealaltă parte se află patru partide de centru dreapta, în mod tradițional aliate: Partidul Moderat, Liberalii, Partidul Centrist și Creștin-Democrații. Acestea sunt în favoarea intrării țării în NATO, afirmând că Suedia are nevoile de garanțiile de securitate pe care le oferă alianța.
Tabăra pro-NATO a înregistrat o victorie majoră săptămâna trecută când Democrații Suedezi, o formațiune de extrema dreaptă care vizează o colaborare mai apropiată cu blocul de centru-dreapta, și-a schimbat poziția anterioară anti-NATO și a susținut o moțiune pentru ca Suedia să adopte o așa-numită „opțiune NATO” care să îi permită să se alăture alianței cândva în viitor.
Parlamentul a votat în favoarea moțiunii cu 204 voturi „pentru” și 145 „împotrivă”.
„Problemele de apărare nu țin în mod normal de subiectele electorale aici dar, întrucât Democrații Suedezi și-au schimbat poziția, am putea foarte bine să vedem un interes crescut”, afirmă Allan Widman, un parlamentar al Partidului Liberal.
Adoptarea „opțiunii NATO” nu este un angajament de alăturare – Finlanda a adoptat o asemenea moțiune în 1995 și rămâne în continuare în afara alianței – însă este văzută drept o mutare în direcția respectivă.
Premierul suedez Stefan Lofven alături de ministrul de externe Ann Linde
O schimbare majoră de paradigmă
Guvernul suedez a făcut cât se poate de clar că moțiunea nu este una cu caracter obligatoriu prin refuzul de a lua orice fel de măsură după adoptarea acesteia.
Ministrul de externe suedez Ann Linde a catalogat adoptarea moțiunii de către parlament drept „un eveniment negativ semnificativ pentru securitatea Suediei”.
Pentru Suedia intrarea în NATO ar însemna o schimbare majoră de politică externă care ar pune capăt la aproape 200 de ani de neutralitate militară.
Țara nu și-a exprimat oficial susținerea pentru vreo tabără de când Napoleon cucerea Europa iar în ultimii ani a încercat să își creeze un rol diplomatic de arbitru imparțial simultan cu dezvoltarea unui parteneriat mai apropiat cu NATO.
Apartenența la NATO a Suediei ar bulversa de asemenea o balanță delicată a puterii în volatila regiune Baltică în care statele din zone adesea sunt nevoite să răspundă provocărilor venite din partea Rusiei.
În luna august Suedia a trimis trupe în Gotland, o insulă a sa din Marea Baltică, după ce nave militare rusești s-au apropiat prea mult de insulă.
Avioane de luptă ale Rusiei intră regulat în spațiul aerian suedez fără permisiune și mulți s-au gândit la Moscova când un submarin misterios a fost detectat în 2014 în apele din apropierea capitalei Stockholm.
Analiștii spun că votul de săptămâna trecută din parlamentul suedez asupra opțiunii NATO e un semnal al unei noi faze în disputele politice privind intrarea în alianță.
„Ne putem aștepta acum la o dezbatere politică mai cuprinzătoare despre o eventuală apartenență a Suediei”, afirmă Calle Hakansson, un analist de la Institutul Suedez pentru Afaceri Internaționale.
Peter Hultgvist, ministrul suedez al apărării în vizită la o bază militară
Situație periculoasă
Argumentele ambelor părți sunt deja clare.
Opoziția social-democraților se bazează pe crezul împământenit că „libertatea față de alianțe” a Suediei, după cum o numește partidul, i-a fost utilă țării.
Ministrul apărării Peter Hultgvist a negociat mai multe exerciții comune alături de NATO dar mereu a ținut să sublinieze independența Suediei.
Social-democrații spun că intrarea în NATO ar reprezenta o provocare inutilă la adresa Rusiei și că riscă să destabilizeze o situație deja tensionată de-a lungul flancului estic al Europei.
„Nu vrem să o luăm pe calea experimentelor în materie de politică de securitate sau a aventirusimului”, a scris Hulgvist într-un editorial publicat în luna august.
Widman în schimb, de la Liberalii pro-NATO, afirmă că strategia Suediei a lăsat țara într-o „zonă a nimănui” care oricum este privită de Rusia ca făcând parte din „sistemul de securitate al Europei” dar care nu beneficiază de garanțiile reciproce de apărare pe care le au statele membre NATO.
„Este foarte periculos să te găsești într-o astfel de situație”, spune Widman.
Referendum privind aderarea
Deși în Finlanda sprijinul public pentru alăturarea la NATO rămâne constant și scăzut, în Suedia acesta este în creștere.
Cercetări realizate de către Institutul SOM al Universitatății Goteborg arată că numărul celor care susțin aderarea la NATO este aproximativ egal cu cel al opozanților (în jur de 30%).
În 1994, când Institutul SOM a început să realizeze cercetări asupra acestei întrebări, 48% spuneau că aderarea la NATO este o idee proastă și doar 15% se declarau în favoarea ei.
Rămâne de văzut cum va evalua situația în funcție de capacitatea celor două tabere de a convinge alegătorii înainte de alegerile din 2022.
Dacă tabăra pro-NATO va avea un rezultat bun și va reuși să ia locul la guvernare coaliției de centru-stânga, aceasta va putea cere un referendum în privința aderării la NATO, afirmă experții.
Ulf Kristersson, liderul Partidului Moderat, a declarat anterior că crede că Suedia va deveni un stat membru NATO înainte de sfârșitul deceniului și a catalogat votul pentru opțiunea NATO ca fiind unul „istoric”.
„Un guvern nu poate să ignore o viziune a unei majorități parlamentare într-o problemă de relații externe sau de securitate”.
