Criteriul National

 Orchestra Konzerthaus din Berlin dirijată de maestrul Horia Andreescu, alături de pianistul Rudolf Buchibeneder au interpretat lucrări de Brahms şi Dvorak, astăzi 11 Septembrie, de la ora 16 30, pe scena Ateneului Român!

De a lungul vremurilor, în istoria muzicii au existat momente faste, favorabile demersului artistic. Un asemenea moment de graţie îl reprezintă perioada Romantică. În spaţiul german, personalitatea lui Johannes Brahms a fost una covârşitoare.

Pianistul după amiezii din data de 11 Septembrie a fost o prezenţă de excepţie. Având o experienţă vastă, a oferit o versiune interpretastivă unică, plină de vigoare dar şi de înţeles Concertului numărul 1 în re minor , op 83.Considerat a fi de către unii comentatori ca fiind un fel de ” simfonie cu pian obligat ” ceea ce la prima vedere ar diminua rolul exponenţial al solistului, compozitorul dar mai ales pianistul Johannes Brahms a dat formei concertante o amploare simfonică contzinînd linia predecesorului său Beethoven. Fapt foarte cunoscut era amănuntul conform căruia iubitorii epocii admirau bravura tehnică manifestată prin adevărate cascadorii instrumentale. Copnceptul acestui minunat concert invită la echilibru, echidistanţă şi în partea mediană la introspecţie.

Prima parte Maestoso a debutat cu o introducere amplă a orchestrei ce a expuscele două teme contrastante. Prima este hotărâtă, energică cea de a doua tristă, lirică, evocativă. Pianul va expuneţi va debuta în acel ethos specific brahmsian, reiterând motivele grupurilor tematice în aceeaşi ordine . O scurtă şi deplin de bine reliefată cadenţă atipică în mijlocul părţii I va pregăti expunerea unei dezvoltări a acestei întinse forme de sonate.

Acurateţea execuţiei cât şi reliefarea culorilor instrumentale au fost admirabil evidenţiate de către maestrul Horia Andreescu.

Pasajul de octave în succesiune va apregăti falsa repriză reiterată de aceleaşi motive din debutîn cu totul alte tonalităţi înrudite cu cea de bază.Substanţa sonoră rafinată dar şi densă va asigura cadrul necesar etalării Reprizei în acelaşi caracter hotărât şi avântat, urmată de o Codă plină de inventivitate în care se va intercala o cadenţă. Pasajele concluzive vor încununa această primă parteîn acelaşi caracter eroic şi avântat.

Partea a II a este în tonalitatea omonimă, Re Major, într o atmosferă atât de specifică acelui romantism post Bach, în carestructurilemotivelor, frazelor şi perioadelor se leagă atât de firesc, logic.

Într un echilibru al stărilor psiho emoţionale, pianul va expune materialul sonor în tuşe rafinate, sonorităţi ce se vor completacu acelea orchestrale, la fel de mobile.Forma de lied bipartit se vaîncheia în acceaţi atmosferă caldă şi plină de optimism.

Partea a III a fost concepută în formă de sonată rondo în care pianul va domina tot discursul muzical.Caracterelel eroice, lirice, confesive vor coexista într un mod foarte prietenos, Tema secundă va evoca acel coral solemn, din partea mediană ce va asigura acel echilibru atât de necesar al formei.Introducerea unui episod în fugato al orchestrei va diversifica stilistic unul dintre episoade cu rol de trecere , de autentică dezvoltare. O cadenţă plină de vitalitate şi strălucire va pregăti un final atent construit. Execuţia solistului a fost una cât se poate de remarcabilă.

Aclamat la scenă deschisă a oferit ca bis o parafrază după celebrele valsuri de Johann Strauss într o versiune tehnică şi expresivă de mare inspiraţie.

După pauză, orchestra din Berlin dirijată de Horia Andreescu a prezentat publicului Simfonia a IX a în mi minor op.95 „Din lumea nouă „. Chiar compozitorul a denumit o încă de la prima audiţie de al New York din 1893., pentru a sublinia că a fost proiectată sub impresia sejurului său de doi ani pe continentul american.

Tema este de inspiraţie cehă. Totuşi această simfonie va continua şi cu alte inspiraţii provenite din muzica indienilor sau chiar ale negrilor de pe plantaţii.Acest lucru nu înseamnă automat că Dvorak ar fi plagiat aceste melodii ci doar a utilizat anumite particularităâi ca ritmurile punctate, structuri ale gamei pentatonice. Acestea au creionat un caracter insolit chiar exotic.

După introducerea lentă va urma partea întâi într o formă de sonată cu două teme contrastante.

Partea a II a Lento este de fapt o tristă cantilenă şi va fi încredinţată cornului englez. Tema e sugestivă amintind de cântecele populaţiei americane, înrudite cu cele ale indienilor.

Partea a III a Scherzo cu caracter avântat va fi redată asemeni unui dans excepţional, într o gândire componistică, Dvorak va reliefa originile slave în tipicul unor dansuri specifice.

Partea a IV aAllegro con fuoco va debuta cu acel elan ce va readuce toate elementele precedente. Cele două planuri cel eroic cât şi cel liric se vor contopi într o mişcare plină de patos şi efervescenţă.

Excelenta colaborare dintre ansamblu şi reputatul dirijor român au creat o versiune interpretativă de excepţie a acestui adevărat hit dintre simfonii.Nenumăratele chemări  şi ovaţii prelungite au întregit într un mod admirabil acest concert.

Orchestra a bisat începutul celei de a patra părâi a acestei nemuritoare simfonii

Surse foto www.rbb-online.de jurnalul.ro