Criteriul National

 Marea pianistă Elisabeth Leonkaja a susţinut duminică 6 Septembrie , de la ora 16 30 ,într o frumoasă după amiază un recital la Ateneul Român cu sonate de Fr. Schubert şi J.Brahms in memoriam Sviatoslav Richter.

Aşa cum declara revistei franceze Diapason, „felul în care vedea Richter lumea a marcat pentru totdeauna modul meu de a gândi „.Câştigătoare a competiţiilor Regina Elisabeta, Marguerite Long şi George Enescu  emblematica pianistă „ultima doamnă  a şcolii ruse merge doar pe culmi. Prin autodepăşire şi inteligenţă, prin exigenţă, pasiune ea se plasează în rândul celor mai mari, nu numai de azi, ci şi din trecut.Este la nivelul Clarei Haskil, al lui Lipatti, la care se adaugă modernitatea” susţine criticul Andre Beaucourechliev în revista de specialitate Diapason.

Prima sonată prezentată a fost o lucrare de Schubert, în Re Major D 850 supranumită Gasteiner. O lucrare deosebită din toate punctele de vedere : alconstrucţiei ideilor muzicale, al frumuseţilor imaginilor muzical transpuse, al travalliului,al conducerii frazelor, al reliefării stărilor psiho emoţionale.Interpretată cu acea legendară siguranţă de sine a amintit de urmaşul său spiritual, al celui care a fost omagiat, în semn dedeosebit respect…Sviatoslav Richter.

Problemele tehnice au trecut într un plan îndepărtat iar tot ceea ce a contat a fost acea muticalitate, esenţa oricăror trăiri ce a primat încă de la primul motiv al acestei extrem de nelinmiştite opusuri schunertiene. Ceea ce mi a atras atenţia a fost acea devotată implicare psihică ce relevă un caracter atât de serios, de integru dar şi sensibil al acestei Doamne Elisabeth Leonskaja.

Strălucitoarea vervă şi totodată varietatea inepuizabilă a ideilor schubertiene şi au găsit împlinirea în cea de a doua parte a sonatei, o pagină rafinată ce a fost dominată de contururile unei linii melodice aflate într o perpetuă cîutare de sensuri noi!

Partea a treia Scherzo a avut darul de a prezenta acel caracter eroic, înfăţişat de o fugă ce conşinea ritmuri punctate în succesiune.Momentul de graţie autenticăa fost acela al abordării Trio ului de o frumuseţe şi calmitate ieşită din tipare. Plin fiind de modulaţii motivate sau total neaşteptate, această parte mediană a pregătit revenirea acelor ritmuri punctate într o desfăşurare perfect logică.

Partea a IV aa fost concepută într o formă liberă, atipică de Rondo. Are acea prospeţime ce aminteşte de ambianţa plină de joc al spiritului tânăr, ce contrastează cu pareta precedentă ce se apropia cu acel feeling de spiritul beethovenian încrâncenat şi totodată vehement.

Asemeni unei yâne bune, doamna Leonskaja a oferit o interpretare de  a dreptul antologică, menită să l omagieze pe unul dintre modelele sale pianistice din tinereţe. Îndrăynesc să afirm că Richter are în Doamna Elisabeth acea continuitate, acel discipol spiritual. Beatitudinea şi voioşia acestei sonate cu caracter virtuozistic aparţinând perioadei de tinereşe a lui Fr. Schubert a mai înregistrat o versiune cu totul şi cu totul specială. Iar publicul cunoscător dar şi cel meloman a trăit o experienţă aparte, în audierea live a acestei distinse, remarcabile doamne a pianului…

După o binemeritată pauză,Elisabeth Leonkaja a oferit publicului Sonata a III a în fa minor pentru pian, op 5 de Johannes Brahms concepută în cinci părţi şi nu doar ăn cele patru arhicunoscute. Acest opus are trimiteri cu o formă hibridă, înrudită cu sonata şi apropiată noţiunii de divertimento clasic şi pre clasic.

Fiind lucrare de tinereţe, această sonată se impune în repertoriul pianiştilor concertişti consacraţi, având  şi prefaţând acel adevărat stil propriu brahmsian de mai târziu.

Primele trei părţi rapide sunt alternate de două mişcări lente. Măiestrita conducere  a vocilor prin planurile perfect ierarhizate dinamic, tim,bral şi agogic au fost cu succes realizate. Mai mult decât atât, materialul tematic are acea concepţie clară, în care stare de secvenţare e un fel de modus vivendi dar păstrează nealterată acea linişte, acea maiestuozitate a stilului.

Travaliul motivelor metro ritmiceaflate mereu ăn diferite registre şi tonalităţi mai mult sau mai puţin depărtate decât cea iniţială a constituit marca de recunoaştere a tuturor părţilor alerte.

Partea a doua a evidenţiat a plăcută melopee, o atmosferă plină, impregnată de acea reverie tinerească, în care fantezia şi inspiraţia melodică au constituit reperele. Dialogul vocilor şi al ideilorau fusionat într un demers artistic învăluit de acea energieplăcută, de a dreptul vindecătoarew ce o transmite clipă de clipă această Doamnă Leonskaja.

Un alt amănunt deosebit de interesanta fost faptul că această parte a respectat un tipar de împărţire ăn trei episoade distincte ce au expus o muzică plină de nobleţe, tipic romantică.

Prtea a III a a constituit într un Scherzo cu măsură ternară a unui vals cu caracter mai înspăimântător, în care doar cu secţiunea Trio ului muzica se însenineazăp şi oferă un moment de respiro acestui demers muzical deosebit de avântat.

Partea aIV a e de fapt un Intermezzo cu acea indicaţie de a face legătură între ceeea ce a fost prezentat şi ceea ce se va desfăşura în cea de a V a parte, într o viziune plină de eroism.

Concepută într o formă de Rondo în care se impune intreoducerea unui marş ce are darul de a încununa acest opus, concepţia prinde acel contur grandios. Sunt de asemenea demne de a fi trecute în discuţie proporţiile întregii sonate , de a dreptul monumentale cît şi suma de trăiri, de sentimente, de idei muzicale transpuse atît de rafinat ce u avut puterea de a mişca inimile, prin intensitatea şi gradarea acestora, în funcţie de evoluţia ideilor de la prima la ultima notă!

Ovaţiile şi chemările nenunmărate la rampă pe scenă au determinat o pe pianistă să ofere trei bis uri, piese de rezistenşă şi factură diferită: Liszt Visare, Debussy Reflets d en l eau şi partea a treia din Sonata a II a de George Enescu, în semn de profund respect faţă de public, organizatori şi de memoria maestrului George Enescu…