septembrie 06
11:23
2015
Orchestra Capelei din Dresda a stat sub semnul excelenţei oferind publicului meloman în cel de al doilea concert susţinut ieri seară la Sala Palatului, cu un program exclusiv din creaţia lui Richard Strauss!
Programul a debutat cu Letze Lieder (5 lieduri) ce au fost compuse in Elveţia anilor 1948, acolo unde compozitorul de 80 de ani se retrăsese din calea celui de al Doilea Răyboi Mondial. Ca şi amănunt de culoare, aceste lied uri au fost prezentate în primă audiţie la Londra în anul 1950, la fix 9 luni după trecerea la cele veşnice a acestui creator de frumos, având astfel o semnificaţie testamentară.
Destinate vocii de soprană lirică, Strauss a pus în valoare cu rafinament şi profunzime sonorităţi în stilul său original.
Orchestra simfonică a Capelei din Dresda condusă de maestrul Christian Thielemanna avut parte de o modelare a unui sound în care transparenţa şi subtilitatea au făcut posibilă o interpretare antologică. Desprinderea solo urilor de vioară, de corn şi intervenţiilor pline de precizie a trilurilor flautului piccolo au întregit într un mod fericit şi plenar prestaţia solistei Anja Harteros.Cântatul extatic, melismatic dar şi atât de poetic şi de frumos redat, cu strălucire şi vigoare au asigurat atractivitate programului.
Compuse pe versuri de Hermann Hesse şi Joseph von Eichendorff, aceste creaţii exprimă înfiorarea în faţa naturii reăscute în Fruhling dar mai ales acea nostalgie a despărţirii de vară în September. Aceeaşi stare de graţie a continuat aproape insesizabil şi în lied ul Adormind cu acea nostalgie în faţa pierderii ăn noapte şi n visare, adevărată metaforă a vieţii ce a fost atât de frumos şi cantabil redată în lied ul În Amurg.
Nalbele au reprezentat ultimul lied al programului primei părţi şi ca o fericită coincidenţă şi trimitere peste ani , acest opus e datat ca fiin d ultima creaţie a lui R. Strauss dedicată sopranei Maria Jeritza- ce a rămas multă în vreme în manuscris printre documentele ei. Prima audiţie a acesteia a avut loc în anul 1985 pentru voce şi pian. Versiunea prezentată publicului bucureştean ce a umplut până la refuz capacitatea sălii a fost orchestrată de către Wolfgang Rhim.
După pauză, orchestra a oferit unul dintre cele mai cântate şi cunoscute opus uri ale acestui ultim mare post romantic.Simfonia Alpilor creează o imagine amplă, grandioasă ce a fost dorită sprea fi destinată unui ansamblu de aproximativ 150 de instrumentişti. Ţinând cont de acest lucru şi adăugând orchestrei tradiţionale o sumă de efecte speciale, de vânt, de tunete cât şi un grup instrumental în culise, această simfonie prezintă într o manieră grandioasă toată această desfăşurare de forţe.
Această ambiţie de a scrie într o notă de monumentalism a fost de fapt revenirea asupra unui proiect de tinereţe, concretizat muzical la 14 ani într o piesă pentru pia. În aceasta Strauss îşi exprimase impresiile celor 12 ore petrecute în Alpii Bavariei.
Viziunea grandioasă concepută pentru o orchestră de 150 de oameni ce şi aduc aportul într un mod substanţial este unică în toată istoria muzicii.
Această simfonie conţine elementul PROGRAMATIC. Debutează în Noapte dar continuă cu Răsăritul Soarelui,Urcuşul, Intrarea în pădure, Plimbarea lângă pârâu până la Cascadă,
Aceste locuri sunt practic desprinse ca dintr un basm. Drumul continuă pe Pajiştea înflorită. Apariţia şi acea Rătăcire prin desiş ajungând la Gheţar au forţa de a depăşi la propriu cât şi la figurat Momentele periculoase. Acolo, Viziunea este de a dreptul înfricoşătoare şi copleşitoare dar imaginile sugerate de muzică se schimbă permanent.Elegia pregăteşte Liniştea dinaintea furtunii.Furtuna răbufneşte violent dar se opreşte la fel de repede permiţând Coborârea!
Apusul Soarelui vine ca un moment de redare a acelui light motiv prezent mereu într o gamă majoră descendentă ce face legătura psihologică ântre aceste episoade. Totodată acest minunat episod va conduce către Epilog ce se va stinge din locul de unde a început traseul iniţiatic,în Noapte!
Mulţimea melomanilor a avut practic acest demers muzical programatic în ochii lăuntrici asemeni unei producţii cinematografice de înaltă fidelitate! Apaluzele şi ovaţiile au avut efectul scontat şi au mulţumit efortul de a dreptul epuizant al acestei mari orchestre a lumii!
There are no comments at the moment, do you want to add one?
Write a comment