„Cling-cling” a scuturat vantul clopoteii frunzelor uscate. Toamna a infipt acul de foc in trupul frunzelor si a inceput sub ochii nostri uimiti sa curga sange vegetal. Obrajii merelor sau perelor erau rosii de timiditate sau palizi de frica. Zvelta, parfumata, tanara si multicolora, vara ne facea de departe cu mana. Plecase fara sa simtim, iar lacrimile de despartire nu-si mai aveau rostul. In timp ce ploaia primei zile de toamna inviora natura parjolita de arsita, vara striga cat putea:
-Lasa ca ne vedem la anul! Voi veni negresit si atunci ne vom strange in brate, sa treaca pandemia.
Ploaia cadea ritmic de parca spunea: „Escorte de lux in Bucuresti”…
Cu guri insetate, florile de toamna si plantele beau cu lacomie apa aceea binecuvantata venita din cer.
Peisajele autumnale au farmecul lor, fie ca sunt la inceputul anotimpului, fie la sfarsitul lui. Imaginati-va padurea in mii de nuante si sub ea o apa lina care ii reflecta frumusetea! O culoare se prelungeste in imaginea ei fluida: padurea freamata, apa freamata, iar privitorul este cuprins de miraj.
Stai acolo si sorbi fiecare strop de feerie. Te imbeti de culoare si daca pe un deal se afla o vie, strugurii tamaiosi iti imbata simturile.Vantul vine cu parfumuri irezistibile: mar tamaios, ionatan si cretesc, gutuie acrisoara-amaruie, must, crizanteme.
Chiar si in zilele mai racoroase de toamna simti ca te incalzeste flacara padurilor viu colorate.
Pica frunzele si incep ploile? Si zilele acelea sunt frumoase. De la imaginile colorate, treci la fotografiile alb-negru. Totul este alb, argintiu sau gri. Ceata laptoasa cuprinde tot ce este viu in bratele ei. Este atat de bine sa stai acasa si sa iti sorbi tacticoasa cafeaua in timp ce geamul s-a aburit de caldura! Stropii de apa fac ca totul sa straluceasca in jur.
Toamna te invata sa iti faci bilantul. Stai de vorba cu tine insuti/insati si socotesti ce ai realizat si ce trebuia imbunatatit.
Acest anotimp te invita sa cutreieri dealurile si vaile, sa analizezi baletul de vis al frunzelor colorate in vazduh. E vremea roadelor bogate si nu poate fi mai fericit omul ca atunci cand le culege niciodata.
E vremea muzicii naturale, cu note grave sau cantece de disperare.
Canta ploaia pe acoperis, tipa cocorii la plecare, interpreteaza partituri de toamna pasarile speriate la gandul ca in curand va veni iarna. Cel mai important cantaret al toamnei este incontestabil vantul. Uneori suiera trist zgariind tabla de pe acoperis cu crengile lui ascutite, alteori canta grav sau vesel.
Este atat de multa frumusete in jur si toate lucrurile din natura sunt pline de semnificatie, incat cele mai bune lectii sunt predate direct de ea noua, oamenilor dispusi sa invete.
E vremea sevelor, aromelor, formelor si culorilor.
Toamna bogata in culori si daruri ne atrage pe toti.
Cu fiecare zi care trece ne apropiem de iarna si de perioada magica a sarbatorilor.
Frunzele isi soptesc una alteia ce au pe suflet, vantul trece peste crestetul firelor uscate de iarba, iar ploia danseaza step pe acoperis.
