Criteriul National

Scottish Ensemble este singura orchestră profesionistă de coarde din U.K şi are sediul la Glasgow. Formată din anul 1969 ca formaţie de muzică barocă şi-a extins repertoriul până la autorii moderni,cântând mai mere piese,rare şi neobişnuite.Versatil şi emoţionant, acest ansamblu este stăpân pe un repertoriu ce traverseayă muzica din Baroc la contemporani şi se preocupă în permanenţă de calitatea interpretării.

Cele trei piese ale lui Silvestri op 4 nr 2 au arătat forţa şi totodată acea plăcută, reconfortantî senzaţie de atmosferă rustică. Aceasta a fost pusă în scenă şi în slujba actului creator prin maniera evocatoare al acestui univers plin de culoare, autentic românesc,Spaţialitatea liniilor melodice ale cantilenei din partea secundă a fost vectorul ce a unit într o măiestrită concepţie interpretativă a acestor muzicieni scoţieni.

Dialogul vocilor a fost unul de excepţie din moment ce nuanţele au acoperit o largă paletă. Din punct de vedere al timbralităţii partidelor instrumentale cât şi al coerenţei, standardele ansamblului s au ridicat la nivelul aşteptărilor deoarece acest  grup inovativ are prospeţime şi acea naturaleţe debordantă.

Trecerea  attaca în cea de a treia piesăa avut darul de a opri pentru câteva secunde respiraţia tuturor celor prezenţi ca mai apoi să erupă bogăţia de efecte desfăşurate în mişcarea sprinţară a unui dans folcloric capabil să seducă orice gusturi.

Cele trei corale aparţinând lui Johannes Brahms op 122 au evocat o atmosferă aproape liturgică, plină de acel sentiment de rugăciune.Totodată coregrafia solistei, violonista Patricia Kopatchinskaya ce a realiyat un tur de a dreptul ritualic pe scenă, a avut impact dar a şi introdus audienţa pe alte coordonate. Melodiile provenite din coralele luterane au fost intonate şi cu ajutorul vocii ăn timpul execuţiei.

Sinteza dintre stilul baroc cît mai ales cel romantic preponderent a constituit un alt punct de atracţie în cadrul acestui opus. Lucrarea s a bucurat de succes însă punctul de interes l a constituit Convcertul numărul 2 pentru vioară şi orchestră de Tigran Mansurian.

Acesta a fost creat special pentru solista de origine moldoveană rezidentă la Viena şi a creat emoţii şi imagini poetice de o splendoare de a dreptul imaterială.Respectând doar durata unui concert, însă nefăcând rabat de forme sau de vechile tradiţii romantice sau post romanticee, cu preponderente tuşe postmoderne  lucrarea intitulată Patru cântece Serioase a debutat abrupt.

Faptul că acest opus înglobează vasta experienţă a acestui titrat compozitor din Armenia prin contopirea mai multor stiluri ţi direcţii de a crea muzica într+un armonios tot cu valoare unitară a condus spre un succes.

Caracterul epic şi liric sau cel avântat, eroic a surmontat multe zone şi episoade cu caracter mai învolburat în care vioara solistă şi a etalat din plin posibilităţile expresive şi tehnice dominând întreg ansamblul.

Pendularea permanentă  dintre caracterele ludice şi extatice au aigurat acel necesar echilibru arhitectonic ce a revelat capacităţile psiho emţionale  ale solistei ce a impresionat profund printr o execuţie apropiată de noţiunea relativă de …perfecţiune.

În cea de a doua parte cele două Intermeyyi op.12 de Enescu s au înscris în acea naturalleţe şi bun gust ciyelat . Demn de remarcat în execuţia acestor muzicieni l a constituitacele culminaţii sonore ce nu au destrîmat starea perpetuă de visare, menţonând astfel interesul auditoriului prin subtilele variaţiuni ale fragmentelor tematice cât şi lărgirea spectrului muzicii de inspiraţie franco belgiană.

Pee acelaşi calapod sonor s a desfăţurat şi Mica Simfonie a lui Maurice Ravel, de fapt un aranjamant pentru orchestră de coarde al Cvartetului în Fa Major, prelucrare realizată de dirijorul şi violistul Rudolf Barşai.

Ravel avea 28 de ani când a compus acest cvartet, fiind încă studentul lui Gabriel Faure căruia de altfel îi şi este dedicat. Lucrarea a rămas o piesă de referinşă a genului prin structura clară, cu model clasic însă având temele originale elegant haşurate dimpreună cu un modalism fin cât şi o tratare instrumentală ce s a bucurat de fantezie şi de inventivitate.

Construită în patru părţi Allegro moderato, Assey vif tres rytme, Tres lent  si Vif et agite, lucrarea denotă conversaţii spumoase , sclipitoare.

Bogîţia de trîiri a fost o eperienţă practic de neuitat.

Cât despre solista, violonista Patricia Kopatchinskaza pot să adaug faptul că a interpretat pe un superb instrument G.F. Pressenda, datând din anul 1834.Interpretarea sa creatoaree rodul studiilor efectuate la Universitatea de Muzică de la Viena , atât în domeniul violonistic cât şi cel componistic.

Aşadar cântecele cu adevărat serioase au avut acea capacitate de a trzi la viaşă opusuri de mare efuziune şi incărcătură.