Mălai cu amendă sau când te potriveşti fomeii
(Scheci a la nea Mărin)
Mă fraţâlor, staţ’ şi vă închinaţ’, căci cu lucru dreacu’ nu vă paie de glumă, auz’! Ascultaţ’ la mine…
Era cam dupe secerat, aşa, sfârşit de iulie – început de agost. Năduşeală, să scoţ’ limba de-un cot de cu zâuă, nu alta. Da’ nu mă puie dreacu’ şi-ascult de Veta. Zâce: Du-te de macină, că nu mai e mălai! Păi şi nu iai di la comperativă? zâc. Nea, că nu e ca al nostu, curat.
Mă iau dupe mintea ei şi pui doi saci de porumb în cărucior, mai pune Leana unu’, naşa Reta unu’, vez’, Doamne, aduce a pagubă să pleci gol la drum! Superstiţii de babe…
Da’ nu trecui bine dealu’ măgurii, că o luă căruţu’ meu la vale, de nu te puteai aţâne la el, şi-l lăsai în plata ştiţi voi cui. Acuma, era drum naţional şi pe-aci trec toate TIR-urile. Păi nu veni unu’, mă frate-mio, de-mi făcu zob şi cărucior şi saci cu porumb, că ştii, din viteză, căruţul meu o luasă pe mijlocul drumului, nici hăis, nici cea, cum ar veni.
Mi-l măcină pe loc, ce mai… În doi timpi şi trei mişcări prau’ s-aleasă. Şi dupe mintea mea a proastă, de vină era TIR-ul, da’ de la vorbă pân’ la faptă, cale lungă. Aşa că mă-ntorsăi din drum şi fără căruţ şi fără mălai, ba pe deasupra şi cu o amendă babană de care vă spusăi doar dumnilorvoastă, că Vetii, gura cusută. Atâta mi-ar trebui!
Dacă ştiam di la-nceput, puneam iapa la căruţă şi tunde-o, nene, da’ te poţi împotrivi fomeii, nu poţi? Împrumutai o juma de sac di la Mariţa lu’ Făsui şi ieşii basma curată. Cu naşa mă descurcai măi uşor. Îi duc curcanu’. Cu Leana oi vedea eu, că oamini sântem! Doar stăm gard în gard…
Mai rămâneţi sănătoşi şi să mâncaţi mămăligă cum mâncai şi eu… amendă!
La bună vedere!
Sursa foto: https://google.com
Acest material a fost realizat de către doamna Elena Neacșu în exclusivitate pentru platforma media independentă Criteriul Național
