In numele unei tardive asa-zise „reparatii” morale, Justitia romaneasca a dat astazi o condamnare de 20 de ani de inchisoare unui tortionar, unui om fara de principii si fara de Dumenzeu…Alexandru Visinescu!
Judecătorii au admis şi cererea pentru degradare militară.Decizia CAB nu este definitivă şi poate fi contestată de ambele părţi la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ).
Termenul de astăzi a fost unul de lungă durată, mai multe rude ale torţionarului fiind chemate să dea declaraţii.
La ultimul termen, procurorii au cerut, iniţial, detenţie pe viaţă pentru Alexandru Vişinescu, însă judecătorii au susţinut că, având în vedere vârsta înaintată a torţionarului, peste 65 de ani, nu poate fi acceptată propunerea.
Anchetatorii au arătat că torţionarul îi înfometa pe deţinuţi, dar şi că nu le dădea voie să discute între ei, fapt pentru care unii dintre aceştia începuseră să vorbească cu gândacii. Mai mult, aceştia erau ţinuţi în picioare pentru foarte mult timp, nu primeau tratament medical, iar celulele nu erau încălzite pe timp de iarnă. Oamenii legii mai spun că aceştia ajungeau să ştie cum era vremea afară în funcţie de gândacii care intrau la ei în celule. Parchetul instanţei supreme arată că acest regim impus de inculpat a urmărit exterminarea fizică a persoanelor încarcerate în Penitenciarul Comunist de la Rîmnicul Sărat.
Vişinescu este acuzat de crime împotriva umanităţii. Oamenii legii susţin că, sub comanda sa, 12 deţinuţi de la Penitenciarul Râmnicu Sărat şi-au pierdut viaţa, iar alţii au fost supuşi la rele tratamente.
-I-aţi iertat?
- Da. Am întâlnit, pe un torționar, cu un grad mare, colonel de securitate care personal, cu mâna lui m-a chinuit cu bătăi, cu saci de nisip, cearceafuri ude în baie care, nici măcar în procesul meu, în procesul Pătrășcanu, încercând să mă transforme într-un martor mincinos, împotriva lui Pătrășcanu. Lucru pe care l-am refuzat cu îndârjire, cu toate chinurile prin care am trecut. Omul ăsta, după Revoluție, l-am întâlnit, trăiește foarte bine, are o pensie mare. Fiind o figură ușor de reținut, când a văzut a încercat să treacă pe trotuarul celălalt și l-am oprit (…) Când am ieșit din pușcărie, biata mamă care mai trăia nu m-a recunoscut. La un moment dat, m-a întrebat dacă m-am gândit la ea. Zic, mamă, m-am gândit ceas de ceas la tine, dar chiar dacă nu aș fi vrut să mă gândesc, torționarii îmi aduceau aminte că te înjurau în fiecare minut.
Va rog sa urmariti intreg materialul, aici:
There are no comments at the moment, do you want to add one?
Write a comment