Conform evidenţelor din anul 2005, întocmite de SSPR, instituţie aflată în subordinea Guvernului României, numărul total al celor decedaţi prin împuşcare pe durata revoluţiei a fost de 1142, al răniţilor de 3138, iar al celor reţinuţi se ridica la 760.
Cifrele menţionate fac referire doar la victimele care au fost declarate, înregistrate şi verificate.
Pentru muşamalizarea unor fapte, sau pur şi simplu din nepăsare, multe victime nu au fost înregistrate. Nu toate persoanele împuşcate au fost înmormântate oficial la cimitire ale eroilor, iar unii martori, dar şi răniţii şi reţinuţii au preferat, din diverse motive, să nu facă declaraţii.
“Dragul meu, au trecut 29 de ani.
Mai mulţi decât aveai tu când ai plecat dimineaţa de acasă, ca să te lupţi “pentru libertate şi fericire”. Astăzi, acum 29 de ani ai ieşit pe uşă. Nu te-ai mai întors, te-a omorât un glonţ răzleţ.
Mie mi-au zis că sunt mamă de erou; dar eu aş fi vrut sa fiu mamă de băiat în viaţă.
Dragul meu, am rămas singură. Au plecat toţi de lânga mine. Unii au murit, restul au plecat din ţară. Eu le-am zis că tu ai murit în acel decembrie şi pentru libertatea şi fericirea lor. Dar ei au zis ca nu se simt nici liberi şi nici fericiţi, aşa că au plecat.
Toţi copiii cu care te jucai în faţa blocului au crescut, s-au făcut oameni mari şi au plecat şi ei. Nu mai am pe nimeni cu care să vorbesc despre tine.
De parcă nici n-ai fi fost vreodată…
Dragul meu, iubita ta de atunci, din decembrie, s-a căsătorit şi a plecat şi ea. M-a sunat acum vreo douăzeci de ani, că e în America, are trei copii şi e fericită.
Eu nu am decât o geaca subţire de fâş, cu care ai plecat. Era albă şi curată, dar ei mi-au dat-o roşie înapoi. Și murdară de pământ…
CRITERIUL NATIONAL
www.criteriul.ro
