Motto Numai cel care pătimește va auzi cum iarba crește !( parafrazându-l pe genialul Mihai Eminescu).
Gând-Cuvânt- Faptă-Rezultat. Aceasta este ordinea naturala și în lumea în care trăim, supraviețuim mai bine zis.
„Mai întâi a fost Cuvântul” – ” La început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvantul era Dumnezeu.
El era la început cu Dumnezeu.” (EV.Ioan 1, 1-2)
Cât de subtil,de înălțător și totodată mistic spus! Dumnezeu ni se relevă printr-o forță a Cuvântului uriașă, unică, care a pus în miscare ÎNTREG Universul.Este lucru spus de către toți teologii. Cuvântul lui Dumnezeu nu este asemeni cuvântului omenesc. Omul își exprimă prin cuvânt gândurile si dorintele sale. Dar cuvântul rostit de om se disipează ca un abur. ”Dorința exprimată de om uneori se împlinește, dar adesea ramâne neîmplinită. În schimb,Cuvântul Lui Dumnezeu este veșnic și atotputernic, deoarece El este mereu la Dumnezeu.” (Sfantul Ioan Maximovici )
Dar, să coborâm din SFERA ÎNALTĂ și să vedem și cum e pe …Pământ. Aici domnește o altă ordine, iar stăpânitorii acestei lumi sunt diferiți de Creator.PUTEREA, dintotdeauna, s-a folosit de această armă pentru a stăpâni și de asemenea pentru a distruge atunci când interesele au impus-o și o vor impune. Această „armă” este prezentă în viața noastră. Chiar noi ne servim de ea .
De aceea, din principiu, putem observa „cuvintele grele”adresate nouă.

Cei interesați au creat „unități specializate” pentru sporirea eficienței „Cuvântului”. La vedere, (poate de aceea nu-i putem vedea) sunt FORMATORII de OPINIE .
Totul este conform ordinii . Noi suntem cei care trebuie să distingem scopul urmărit și să alegem în cunoștință de cauză. Am ales de atâtea ori și tot noi vom trage foloasele sau ponoasele..
Dar acum, să ne concentrăm șisă fim atenți și focusați pe „CUVÂNT „. Am admirat din copilărie ” oamenii de cuvânt „, înțelegând chiar de atunci că anumiți oameni fac ceea ce spun , respectă „cuvântul dat” ce este lege pentru ei.
Cu trecerea anilor și „aruncat în lupta vieții” am constatat că pentru foarte mulți argumentele faptelor erau înlocuite cu expresia ” pe cuvânt de onoare ! „. La toate acestea se mmai adăuga și un „un martor de serviciu”, zicând … ” Dumnezeu mi-e martor …”.
Numai că,vorbele acestea nu prea au acoperire. De cele mai multe ori, atunci când eram pe punctul de a culege fructul promisiunii , găseam doar vorbe, fără de onoare.
Vremurile prezente „au evoluat” exponențial. Am ajuns să fim înconjurați din toate unghiurile de „cuvinte de onoare ” -ce reprezintă adevărate capcane, la fiecare pas. Și „cuvântul dat in scris” a devenit un pericol.
Contrariați, pe bună dreptate mă puteți întreba…Ce e cu toate astea?
Ca exemplu , vă ofer acele contracte de utilități de zeci de pagini , când totul se poate spune în două propoziții se strecoară sintagme de genul îți dau „asta” pentru „prețul de …”, urmat de semnătura părților.
Ce semnificație să aibă astfel de practici generalizate, acceptate si legalizate majoritatea de către autorități ?
Încerc să identific una : încălcarea gravă a acordului de voință, a libertății contractuale, transformarea fiecăruia și a tuturor în Clienți captivi . Nu mai poți fi ” de capul tău „! Puterea statală e în toate !
Cui folosește ? Celor care încasează banii , celor care dețin controlul deplin al elementelor fundamentale ale existenței .
Ce facem ? Rămânem așa… ?
Constat că n-avem cui ne plânge. Nici măcar codrului, care a fost tăiat ! Supraviețuiește cine poate sau mai e altceva de adăugat?
Dar acum, mai mult decțt altădată vă voi aminti că tocmai ceva ce vă va contraria.Cuvântul în sine nu înseamnă nimic, din moment c estee doar un semn schițat pe orice fel de suport- piatră, hârtie, scoarță de copac etc De câte ori v-ați supărat sau v-ați indignat atunci când ați sesizat cuvinte sau expresii mai mult decât ofensatoare imprimate pe băncile din parcuri sau dpe copacii crescuți la marginea aleilor mai puțin umblate? Aceste obiceiuri rău famate le știm cu toții, dar trecem indiferenți și nu luăm nicio măsură deoarece am fi catalogați ca …”nebuni” sau chiar „răutăcioși” . Singurul lucru pe care-l facem este acela de a trece și de a zâmbi sau a râde, fără a le condamn. Pe această linie, trecem și experimentăm acea subtilă alunecare către ceea ce e denumit ”Rău” ( acel ceva pe care lumea îl definește metaforic). Din acel moment, exact ca în orice alt moment, nu vom mai avea șansa să descoperim Binele. Ambivalența acestor stări se regăsește pretutindeni, deoarece principiile și unitatea în diversitate este pe aceeași „axă”.
Pentru a putea să incercăm vom avea nevoie de LIBERTATEA de ALEGERE, atribut exclusiv al omului dar și șansa oferită de către Creator.
Probabil că mulți dintre dumnevoastră nu vor fi de acord cu aceste explicații și vor aduce argumente contra de genul- „Cei privați temporar de această libertate (de a alege) vor fi mereu cu gândul acolo unde nu au voie să ajungă”. Dar,și pentru această idee vin cu ceva în întâmpinare. Nu voi blama pe nimeni care se închide sau contraatacă cu acest gen de afirmații meșteșugite. Nu voi arunca cu etichetări, chiar dacă unii au doar gânduri și se feresc de a emite cuvinte.
Ei se aseamănă cu aceia care asediază tocmai cu ajutorul pornirii și a cuvintelor, fără a se lăsa intimidați sau copleșiți de cuvintele celorlalți , într-un flux continuu. Tocmai, aceste obiceiuri conduc la conflicte și de aici înainte se uită de forța nevăzută a edificiului coordonat de inima sau de către mintea umană. Aceștia au doar certitudinea că seamănă mereu și culeg doar reușite.În realitate TOT ceea ce au semănat se leagă de… ură, iar roadele culegerii le vor găsi tot….în ură.
Depășind acest scenariu, numai într-o asemenea manieră putem demonstra capacitatea cu adevărat dramatică a omului de a structura sau a destructura un întreg univers de cuvinte.Să ne aducem aminte de faptul că numai atunci când dăm dovadă de altruism primim un efect benefic chiar atunci când avem nevoie. Același rol îl avem când dăm dovadă autentică de compasiune.
Au existat și vor mai exista și „vorbitorii de profesie”. Aceștia sunt cu adevărat oameni cărora le place să se audă, oameni care au talentul, acel har de a transmite, de a modela, de a se juca și de a îmblânzi cuvintele. De cele mai multe ori, talentul lor de vorbitori este unul ucrat, perseverat. Așa se explică faptul că tocmai capacitatea lor de a colabora cu cuvintele, de a accepta supremația cuvântului vine dintr-o cauză absolut reală. Ei susțin și transmit tuturor celorlalți stări, pînă când aceștia din urmă ajung să creadă că nu ar exista vreo limită. Ca exemplu, de câte orice speaker motivațional nu v-a convins după orice conferință că numai ei DEȚIN SOLUȚIILE ȘI ADEVĂRUL? Secretul acestor oameni înzestrațirezidă în capacitatea de a se folosi de cuvintele care au scop și creează instant un univers doar pentru ei și ca urmare, nu mai este loc pentru altceva.
Scena vieții noastre este Pământul , dar modelul este Acolo Sus, dat de Creator. De aceea vom întâlni de toate.Avem de optat. Ori vom juca rolul „primit ” fără oboseală și adversități , ori ne vom lăsa în voia lumii și a noastră și …vom bântui ca niște bezmetici.
Dumnezeu a lăsat soluții de rezolvarea a diverselor oportunități sau probleme, peste tot în noi și în afara noastră. De aceea se spune că: „nu există probleme ci oameni care nu văd soluțiile” din cauza credințelor false pe care le avem. Din punctul meu de vedere natura este cel mai mare învățător care ne arată cum să ne transformăm și să ne reinventăm.
Cuvântul deține acea colosală putere pe care o avem de a ne exprima. Cu ajutorul cuvintelor putem comunica, putem gândi şi de asemenea putem crea evenimentele din viaţa noastră. Cuvântul reprezintă cea mai puternică și autentică armă pe care o are omul. Cuvântul are capacitatea de a ne transpune și de a ne transcede în sfere înalte, de Acolo de unde noi provenim (scânteia de viață este sinonimă sufletului). De aceea, tocmai manifestarea fiinţei noastre spirituale, scânteia divină din interiorul nostru este intermediată de cuvânt.Depinde exclusiv de noi dacă vom folosi cuvântul nostru ca să creăm și să ne exprimăm sincer (nu neapărat frumos, ceremonios) în această existență, în această realitate, deoarece cuvântul sau cuvintele au și capacitate de a distruge tot ceea ce există în jurul nostru…
Dintr-un punct de vedere, fără a avea pretenția de a concluziona, pot afirma, din cele expuse să sintetizez în două fraze.Cuvântul este puterea prin care noi creem sau distrugem. Cuvântul este darul care vine direct de la Dumnezeu.
Pe final, în loc de încheiere, voi utiliza un scurt îndemn ortodox, din învățătura plină de Lumină a Sfântului Ioan Gură de Aur care amintește și concluzionează spunând ” Atunci când vei auzi „Cuvânt”, să nu-i îngădui niciodată pe cei care zic că înseamnă o lucrare, nici pe aceia care cred că este un simplu cuvânt. Fiindcă multe sunt cuvintele lui Dumnezeu, pe care le împlinesc și îngerii, dar nici unul dintre acelea nu este Dumnezeu, ci sunt numite proorocii și porunci (pentru că așa obișnuiește Scriptura să numească legile lui Dumnezeu, poruncile și proorociile; de aceea și adaugă, vorbind despre îngeri, „tari la virtute, care faceți cuvântul Lui”); iar Acest Cuvânt este o ființă enipostaziată (în ipostas), provenind din Tatăl, fără schimbare. Fiindcă acest lucru, dupa cum am mai spus, l-a aratat prin apelativul de Cuvânt.”
Sursa foto Borcanul cu Citate,Citatepedia
Redacția platformei media Criteriul Național mulțumește excelentei realizări dintre colaboratorul oficial al acestei platforme media independente-domnul Vasile Soroceanu și domnul profesor Daniel Mihai. Pentru acest material oferit în exclusivitate astăzi 14 Mai 2018, cu această ocazie le mulțumim încă o dată pentru excelentele opinii și puncte de vedere argumentate temeinic.
















