Azi, depărtarea o străbat
Ușor, cu-o-ntindere de mână,
Care pe fruntea ta se-așează
Ca tu să simți o mângâiere lină.
Apoi, duios sub capul tău se-așterne
Și, când răsare blânda Lună,
Cu drag spre pieptul meu te-aduce,
Să te cuprind, cu dor, copilă dulce.
