Ați observat că fiecare dintre noi avem un fel de satisfacție atunci când auzim de necazul altuia ?
Noi, nu cel în necaz, căutăm imediat ” cauzele ” , dupa care concluzionăm :era de așteptat să i se intample, dupa câte a făcut…
Nu știm ce a făcut , e suficient să ne imaginăm și… ” motivarea sentinței ” este redactata prin grija „spectatorilor ” la evenimentele trăite de cel de lângă noi !
De ce o astfel de simțire și reactie ?
Voi formula un răspuns deoarece nu acceptăm ceea ce Divinitatea a pus de la început în fiecare dintre noi și anume :
1. Posibilități virtuale egale de a ne manifesta creator în viața aceasta, pământească;
2. Unicitatea fiecăruia dată de felul cum se străduiește să cunoască și să descopere aceste „daruri divine”, care sunt chiar în noi, și cum să le exprime în exterior, îndeosebi în raport cu ceilalți semeni .
Aici, la realizarea celui de-al doilea punct se vede diferența, adică evoluția , ceea ce generează ” lupta” între ” Cei buni” și ” Cei răi „.
Fiind contrari în manifestare , neînțelegând că diferența este chiar „opera ” noastră , nu suportăm să ne știm așa cum suntem – în contrar vedem cum suntem cu adevărat. De aici intră în joc DISCORDIA. Vrem ca celălalt să se schimbe și să fie cel puțin la fel ca noi, dacă nu mai jos !
E cel mai ușor să vezi ” RĂUL ” în cel care este altfel decât tine, în loc să-ți examinezi faptele – singurii ” martori ” imparțiali.
Aceasta DIVERSITATE NATURALĂ între oameni, generată chiar de ei, este pe cale de a fi „asanată”, nu prin ridicarea celor comozi, egoiști și indiferenți, ci prin aducerea tuturor la același numitor .
Iată un exemplu la îndemâna fiecaruia : Revelionul în stradă . Aici, în spațiul public, de mai bine de zece ani, s-au luat măsuri ca toți să aibă același „meniu „,( incluzând și muzica), unde aparent sunt împreună , egali … dar , în același timp, atât de singuri .
Proiectul „Lumii de mâine „, pe care îl putem numi „Unul la fel ca Toți ! ” este deja implementat 80% în mințile și sufletele noastre. Acum urmează definitivarea practică, totul bazândi-se pe urarea cu rol de sintagmă „Semne bune Anul are …”
Efectele acestei Realități mondiale vor fi observate de majoritate, numai dupa ce s-au finalizat . Foarte puțini vor fi aceia care vor înțelege fenomenul vremurilor sub care viețuim . Cei care se vor adapta în exterior vor reuși să-și păstreze individualitatea în interiorul sufletului.
De aceea, ar fi indicat să înțelegem ce ni se întâmplă, condiție fără de care nu vom mai putea rămâne noi înșine !
Pe final vreau să vă aduc la cunoștinâă, într-un mod explicit câte ceva din politica fiscală din România de azi.Cu siguranță că dumneavoastră v-ați tot întrebat și nu prea ați gîsit răspunsuri în explicațiile ”greilor” care ne conduc.
Totuși un posibil răspuns îl găsim în fabula lui Krilov :
” Sub un stejar din veac crescând / Un Porc, având de ghindă burta plină, / A tras întâi un somn adânc. / Apoi, cu mintea-i de jivină, / Pe stejar să-l râme-a prins la rădăcină. / ” Păi rău Stejarului îi faci, / îi spuse-o cioară din copaci, / De-l rîmi la radacini, Stejarul se usucă „/ „Usucă-se îi spuse Porcul prost, / Și pe pustie poate să se ducă, / Nu văd la el niciun folos, / De n-ar mai fi și-un veac, nu m-ar durea pe mine ?/ Când ghinda am aici și pot să prind grasime . / STEJARU-I spuse : ” Ești ingrat porcește ! / De-ai fi în stare râtul a-ți sălta, / Pana și tu atuncea ai vedea / Că ghinda tot pe mine crește . ”
Addenda
Pana nu se va trece la însănătoșirea rădăcinilor stejarului( a nivelului de trai al poporului- cel care plătește taxe și impozite) care sa permită colectarea reală a dărilor( nu statistic) și folosirea „ghindei ” într-un mod înțelept , nu pentru necesitățile curente sau pentru plăcerile celor „mari” , adio speranțe de redresare financiară a țării și a fiecăruia dintre noi.
Sursa foto : bokete.jp,Wikipedia
Redacţia ziarului Criteriul Naţional mulţumeşte inspiratului autor Vasile Soroceanu şi totodată, pe această cale îl asigură de colaborarea ce se doreşte a fi permanentizată !
