Foarte multi dintre noi aveam atacuri de panica, doar ca de multe ori nu bagam de seama (acestea având o intensitate foarte mică) şi nu realizam ca de fapt acele valuri de căldură, frisoane dureri durere în piept, palpitaţii, senzatii de tremur etc nu sunt altceva decât simptome ale atacului de panică, care este de fapt o afecţiune psihologică foarte frecventa ce poate da groaznice unui om, mai ales că teama respectivă nu are o cauză precisă.
Dar de ce apar atacurile de panică?
Sa incepem cu o mica lectie de istorie. Atacurile de panică îşi au originea în modul de adaptare al strămoşilor noştri îndepărtaţi despre care ştim că se ocupau cu vânatul, expunându-se astfel unor riscuri mari. Pentru a vâna prada era nevoie să fugă după ea, dar in acelasi timp trebuiau sa aiba si foarte mare grija pentru a nu deveni chiar ei o pradă! Este, dacă vreţi sa ii spuneti astfel, instinctul de supravieţuire care se manifestă rapid pentru a adapta organismul la o situaţie neaşteptată, brutală. Dar această reacţie de fugă sau luptă este prezentă şi astăzi în genele noastre, deşi nu mai poate fi vorba de a fugi după sau de pradă. Ca urmare, organismul este pregătit pentru o “fuga interioara” şi toată energia este descărcată brusc prin simptome ca anxietate, frică de a înebuni, senzaţie de sufocare, etc….
Oricine dintre noi poate face un atac de panică, indiferent de momentul vieţii în care se afla, indiferent de varsta, ocupatie etc. O persoană poate avea atacuri de panică fără să prezinte însă o tulburare legată de panică. În acest caz, acestea pot apărea însă când există anumiţi factori de risc precum oboseală fizică, psihică, consumul excesiv de cafea, tutun, alcool, stres, diferite probleme de sanatate precum cele ale glandei tiroide, afecţiunile cardiologice, neurologice, pulmonare, depresia puternică, tulburarea compulsiv-osbesivă, etc….
Persoanele care au avut asemenea probleme in familie sau au suferit in trecut de depresie, tulburări bipolare, pierderea unei persoane dragi sau încheierea unei relaţii, pot fi mai predispuse la atacurile de panică. Este important modul în care gestionăm primul atac de panică, căci poate apărea tulburarea de panică, adică teama că vor apărea noi atacuri de panică şi consecinţele acestora (,,Dacă voi muri”, ,,dacă voi înnebuni?”, etc).
Important este să reţinem că nimeni nu va muri vreodată de un atac de panică!
Tratamentul constă în psihoterapie, mai exact în şedinţe de terapie comportamentală, cât şi anxiolitice, iar uneori se recurge doar la psihoterapie. Doar medicamentele însă nu vor trata cauza şi nici teama de un nou atac. Este nevoie de asistenţa unui psiholog dar şi de suportul familiei şi celor din jur.
Ce avem de făcut dacă cineva are atac de panică?
- In primul rand trebuie sa ne păstrăm calmul si sa nu parem la fel de speriati precum persoana respectiva.
- Să-i vorbim pe un ton calm, blând si nu in ultimul rand sa parem cat mai siguri pe noi.
- Aveti răbdare cu persoana respectivă si ganditi-va ca ce face este cazat de o problema de sanatate, nu este un moft si nici persoana respectiva nu este bucuroasa.
- Să-i spunem că este doar ceva trecător si sa incercam sa il calmam.
- Să NU îi spunem ,,Termină că mă enervezi!”, sau ,,Nu are de ce să îţi fie frică!”, ,,Revino-ţi, stăpâneşte-te!” sau alte replici de acest gen. In general astfel de replici nu fac decat să agite mai mult persoana aflată in toiul unei crize.
Atacul de panică ne afectează viaţa pe plan personal, profesional si din nefericire ne scade încrederea în sine. Haideţi sa invăţăm să fim mai inţelegatori şi sa acordam o mână de ajutor acolo unde este nevoie.
