Nu a trecut nici un an de când o parte a populaţiei era iritată de girofarele generalului Oprea şi ale altor “oficiali” ai statului român. Dar uitarea are şi “avantajele” ei. Tot despre “oficiali” ai statului român este vorba şi în decretarea zilei de doliu naţional din 13 august 2016.
Ana de Bourbon-Parma nu s-a născut în România (s-a născut în Paris în 18 septembrie 1923), soţul ei nu mai era rege când s-au căsătorit (Regele Mihai a abdicat în 30 decembrie 1947), nu s-a căsătorit în România (s-a căsătorit în Grecia în 10 iunie 1948 cu cetăţeanul Mihai Eitel von Hohenzollern-Sigmaringen), nu a trăit în România (a locuit în Franţa, Marea Britanie, Elveţia), nu vorbea limba română, nu a murit în România (a murit în Elveţia în 01 august 2016), nu a avut niciodată o ceremonie de încoronare şi nu a avut cetăţenia română (a avut cetăţenie franceză, elveţiană ş.a.). Atunci de ce este numită Regina Ana a României? Este “oficial” al statului român?
Regina Elisabeta a II-a este Regina Regatului Unit al Marii Britanii, Canadei, Australiei, Noii Zeelande şi Commonwealth şi a avut parte de o ceremonie de încoronare, iar soţul Maiestăţii Sale este Alteţa Sa Regală Prinţul-consort Filip, Duce de Edinburgh. Nu este numit rege nici măcar în glumă.
În Elvetia nu s-a decretat zi de doliu naţional pentru moartea Anei de Bourbon-Parma, dar în România s-a decretat zi de doliu naţional pentru funeraliile acesteia, în condiţiile în care România este republică constituţională şi nu monarhie. Decretarea zilei de doliu naţional cu această ocazie este neconstituţională.
Vă propun un exerciţiu de imaginaţie: Marie (nu Mărie) este o femeie dintr-o ţară africană, fata unui şef de trib local, care este înrudită cu şefii altor triburi învecinate. Culoarea pielii nu o împiedică să intenţioneze să se mărite cu Ion, un locuitor de vază din Oltenia. Una dintre doleanţele miresei este să fie supranumită “Regina Marie a Olteniei”. Vociferările o determină să se orienteze spre Vasile, un baron local din Moldova. Dar şi aici întâmpină opoziţie când doreşte să i se spună “Regina Marie a Moldovei”. Astfel că Marie aşteaptă ca cineva să o ia de nevastă şi să i se spună “Regina Marie a României”. Se oferă cineva? Şi vă rog, fără comentarii rasiste.
“A României” indică apartenenţa la România. În afară de revendicari frauduloase anchetate de D.N.A., cum caracterizaţi sintagma “Paul de România”? Aţi auzit pe cineva să spună “Nadia a României”, “Hagi al României” sau “Patzaichin de România”? Nu, pentru că modestia lor e emblematică. Atunci de ce se spune “Regina Ana a României” dacă nu a fost regină, nu s-a născut, nu a trăit şi nu a murit în România, nu a avut cetăţenia română şi nu a vorbit limba română?
Linia monarhică de Hohenzollern nu a aparţinut României. Ea a fost impusă României în 1866 de Monstruoasa Coaliţie ca răspuns la măsurile patriotice şi populare instituite de A.I. Cuza în învăţământ, agricultură, administraţie, sistemul bancar şi al proprietăţii. S-ar putea spune că monarhia a fost răspunsul antiromânesc la adresa lui Cuza şi a reformelor românesti.
În natură, animalele ne oferă mai multe forme de organizare. Una dintre acestea este cea care se formează în jurul masculului alpha. Acesta este cel mai mare, cel mai puternic, cel mai înţelept, cel mai versatil. Cât timp are cele mai bune atuuri, acesta face legea. La un moment dat însă este înlăturat, iar cei care-i erau “supuşi” nici nu crâcnesc în faţa noului mascul alpha. Vi l-aţi imaginat vreodată pe Regele Mihai în postura de mascul alpha? Puteţi enumera câteva calităţi care l-ar califica într-o astfel de poziţie? Prezenţa Regelui Mihai la funeralii sau măcar un mesaj video ar fi fost o dovadă de bărbăţie.
După evenimentele din decembrie 1989 se flutură din când în când steagul monarhic şi ni se impută abdicarea acestuia. V-aţi întrebat vreodată de ce nu i-au sărit în ajutor celelalte monarhii din Europa în acele momente grele? Istoria de mai puţin de un secol al monarhiei românesti o încadrează în categoria monarhiilor de mâna a doua sau a treia? Contextul politic intern prost gestionat la nivel monarhic poate fi un răspuns. Abdicarea este o dovadă de impotenţă monarhică.
Abdicarea lui Cuza nu mi se poate imputa. Instaurarea monarhiei nu mi se poate imputa. Abdicarea Regelui Mihai nu mi se poate imputa. Instaurarea regimului comunist nu mi se poate imputa. Împuşcarea lui Ceauşescu nu mi se poate imputa. Devalizarea ţării de după decembrie ’89 nu mi se poate imputa. De ce mi se impune un doliu naţional care este împotriva cursului firesc al istoriei?
Nu am văzut o luare de poziţie a Casei Regale a României cu privire la jaful instituţional la care este supusă România din decembrie 1989. Flota, industria şi agricultura, Roşia Montană şi mineritul cu cianuri, exploatarea gazelor de şist prin fracturare hidraulică, TTIP, vânzarea pământului către străini sunt teme prea grele pentru Casa Regală?
Ana de Bourbon-Parma nu a fost “Regina României” şi cu siguranţă nu a mea.
Dumnezeu să o ierte!
Redacţia ziarului Criteriul Naţional mulţumeşte domnului Apostol Doru pentru excelentul material!
