Europenii și americanii ne laudă pentru performanțele procurorilor din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, pușcăriile gem de condamnați, iar arestul preventiv a devenit arma de presiune psihică folosită de magistrați pentru constrângerea suspecților, care poate vor recunoaște faptele comise sau vor turna alte persoane în scopul unei pedepse penale cât mai reduse.
Toată lumea spune că sistemul juridic merge pe calea cea bună, că s-a așezat în matca firească și DNA apare în topul încrederii pe care cetățenii o au în instituțiile statului.
În realitate, lucrurile nu stau deloc așa. Dincolo de spectacolul morbid al cătușelor arătate la televizor, în timpul așa-numitelor breaking-news-uri, de săltarea de către mascați a baronilor locali, a foștilor miniștri și prim-miniștri, de perindarea la DNA a clasei politice și a înalților ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, sistemul juridic este unul șubred. Iar șubrezenia lui este dată de lipsa unui program clar de pregătire a viitorilor magistrați.
Eu nu contest modalitatea de pregătire din cadrul Institutului Național al Magistraturii. Dar când acolo se intră pe un sistem robotizat – pentru că proba testului grilă nu reprezintă decât o învățare mecanică a normelor de drept – nu poți avea pretenții în interpretarea legii de la niște roboței.
Știu că mulți dintre magistrați se vor simți jigniți cu privire la afirmația mea de mai sus. Dar uitați-vă la spețele pe care le judecă în domeniul penal și la hotărârile pronunțare.
Când nu ești capabil să discerni gravitatea pericolului social pentru fiecare faptă penală concretă în parte și dai câte doi-trei ani de pușcărie unui găinar, iar unui fost prim-ministru care a fost condamnat pentru corupție îi dai doar 2 ani închisoare într-un dosar și la 4 ani într-altul, înseamnă că ai deficiențe majore cu privire la interpretarea textului de lege și la adaptarea lui la condițiile concrete de săvârșire a fiecărei infracțiuni.
Spoliatorii României – vezi cazurile retrocedărilor, Microsoft, etc. – au primit pedepse minime pentru că au colaborat cu procurorii și cu instanța. Numai că pedepsele lor, cuprinse între doi și patru ani, sunt egale cu ale celor care au furat 10 găini, o tonă de grâu, 3000 de lei, etc.
Așa că în acest caz mai putem spune că pedeapsa aplicată constituie un exemplu în sine pentru societate și un exemplu descurajator pentru cei care intenționează să comită același gen de infracțiuni?

Nu. Rolul exemplificator al pedepsei individuale nu mai există în societatea românească și nici în sistemul nostru juridic. Pentru că atunci când infractorii care au devalizat statul român cu zeci de milioane de lei, care au defrișat pădurile și care au făcut fel de fel de inginerii financiare sunt condamnați la doi sau maximum patru ani de închisoare, numai pentru că au turnat pe alții și au colaborat cu procurorii și instanța, iar un găinar este condamnat la trei sau patru ani de închisoare, nu îi descurajezi pe cei care vor să devalizeze în viitor statul român.
Luați în acest sens exemplul lui Sorin Ovidiu Vântu, tartorul FNI și fostul patron al Realității TV. Omul, după ce a ieșit din pușcărie, a declarat nonșalant că va continua să fure statul român, pentru ca procurorii DNA să aibă de lucru. Normal. Pentru că pedeapsa primită și executată de SOV a fost prea mică.
Și toată această situație este cauzată de magistrații care stau cu ciocănelul în mână și care interpretează legea după bunul lor plac. La fel cum a făcut-o recent și judecătorul constănțean care a cerut ca minorii de la o grădiniță particulară să fie aduși cu duba și audiați de instanță.
Ce a făcut CSM în acest caz? Nimic. În mod normal, magistratul respectiv ar fi trebuit suspendat din funcție, dacă nu chiar înlocuit. Însă acest lucru nu este posibil într-un sistem juridic slujit de roboței așa cum este în prezent cel din România.
Gândiți, înainte de a vă pronunța, pentru că a gândi nu a durut pe nimeni, doamnelor și domnilor magistrați!
Sursa foto : http://google.com
Redactia ziarului Criteriul National multumeste domnului Hristo Botev pentru acest material exceptional.
