Despre muzica clasică s-au tot scris și spus de-a lungul timpului nenumărate lucruri.Importanța de necontestat celebrează în primul rând acel triumf al spiritului asupra tuturor celorlalte forme de manifestare pure,ale culturii.
Beneficiind și de aportul însemnat al tradiției multi seculare asupra tuturor formelor de artă,muzica clasică cultă rămâne una dintre mărturiile cele mai elocvente.
De exemplu,dacă aducem în discuţie ceva din muzica romantică germană mă voi referi la Johannes Brahms ce datorează o mare parte din abordarea sa de compoziție înaintașilor săi Bach,Beethoven.
Ludwig van Beethoven și a transformat limbajul muzical pe care predecesorii săi, W.AMozart și J.Haydn l-au dezvoltat. La rândul lor, au fost inspirați de lucrarea unor genii precum J.S Bach și G.F.Handel. Așadar, se poate observa de la această succintă observație faptul că muzica își respectă dintotdeauna rădăcinile sale cât și un anumit curs firesc.
Această muzică de inspirație supra-naturală are forţa de a avea caracter universal, deoarece posedă acea prospețime și inspirație ,atunci când este redată,interpretată și tălmăcită de fiecare artist în felul său original.
Îndrăznesc chiar să merg mai departe și să afirm faptul că tocmai muzica clasică cât și cea postmodernă neo-consonantă,sau cea contemporană aduce un omagiu tocmai trecutului. Doar dacă aduc în discuție amănuntul referitor la orchestra modernă care folosește în cea mai mare parte instrumentele care își au originea din secolul al XVI – lea,există premise ca muzica clasică să ne amintească că fiecare face parte dintr-acest mare circuit continuu,indisolubil legat de genialitatea compozitorilor care au marcat secolele și totodată stilurile în istoria muzicii.
Răbdarea și concentrarea sunt argumente şi virtuţi necesare!
La fel cum mistic este repetată cântarea sacră pentru a ajunge la o mai mare comuniune cu Dumnezeu, ascultând în mod repetat piese necunoscute de muzică clasică, vom ajunge mai aproape de starea de grațiem. Dar acest lucru necesită răbdare și concentrare, muzica clasică fiind mult mai complex de explicat,de redat decât orice teoretizare,asemănătoare unui film complet de lung metraj ce nu se sfârșește niciodată.
Ascultând muzică clasică putem ajunge să atingem ceva cu adevărat sublim. De ce să nu dezvoltăm o astfel de abordare deschisă la tot, astfel încât să putem cuprinde și bucura ființa lăuntrică cu unele dintre experiențele cele mai necunoscute și totodată provocatoare pe care trebuie să le experimentam cu toții în viață?
Gândirea simfonică se cultivă şi se dezvoltă!
Muzica clasică ne ajută să realizăm ceea ce se numește ”gândire simfonică”. În timp ce orice șlagăr de muzică ușoară este de numai 3-4 minute, cea simfonică este de aproximativ 25-40 de minute. Și nu este vorba doar despre durată. Compozitorii și interpreții muzicii clasice sunt meșteri în subtilități. E chiar de prisos să amintesc de faptul că există în această muzică o complexitate emoțională și intelectuală,pe care oricine o poate obține.
Lucrările solistice,în special cele concertante prin profunzimea lor pură și de amploare, ne încurajează să ne extindem viziunea, conștiința, și să dezvoltăm o mentalitate abundentă. Prin încurajarea gândirii, a imaginii de ansamblu, ele ne ajută să înțelegem mai bine viața, discernând între emoție și gândire.
O adevărată colaborare presupune o disciplină şi o aplicare a unor principii!
Ascultarea a orice orchestră de cor în concert sau muzica pe care o asculți acasă, ne oferă o impresie comună: aceea de lucru în echipă. Pentru a realiza o expresie unitară, în timp ce te joci cu diferite instrumente sau cântatul pe mai multe voci, cu melodii diferite și la diferite ritmuri, nu este o sarcină ușoară. Și, dincolo de simple note, există, diferențe potențiale în stil și interpretarea pe care fiecare membru al grupului o are.
Pentru a aduna toate aceste diferențe și pentru a realiza o unitate unică de exprimare, mitacolul sau măiestria sunt atribute esențiale. Poate acest miracol de zi cu zi, din sălile de concerte de muzică clasică, ar trebui să ne învețe cât de importantă este munca oricărui artist.
Ca să vă dau un alt exemplu, pentru a compune muzică clasică este necesar un nivel de cunoștințe tehnice, care necesită în mod obișnuit ani de învățare și practică. Dar,pentru a realiza acest lucru, muzicienii, chiar și amatorii, trebuie să-și exercite disciplina în practică deoarece este singura cale de a stăpâni lucrările. Numai de asemenea manieră reușim să începem a învăța să prețuim munca oricărui creator.Vă mărturisesc deschis că ar merita devotamentul nostru.
În final, muzica clasică nu trebuie privită ca o relicvă sau ca o simplă distracție. Aceasta a fost compusă de către oameni aleși, talentați, creativi dar și pasionați de ceea ce făceau,doar dacă ne gândim că ei și-au dedicat întreaga viață pentru a crea ceva de durată.
Muzica clasică ne poate aduce noi perspective și o nouă gândire dacă ne-am apropia cu deschidere și entuziasm. Ea poate stimula viața, ne poate ajuta să transcedem limitele noastre și totodată ne poate găsi adevărata împlinire.
