Sursa foto: magnific.com
Să observi că unul dintre dinții permanenți începe să se miște poate fi îngrijorător, mai ales dacă până atunci nu ai avut probleme stomatologice importante. Prima întrebare care apare este dacă dintele mai poate fi salvat sau dacă va trebui extras.
Spre deosebire de dinții de lapte, mobilitatea dinților permanenți nu este un fenomen normal. Aceasta poate indica o problemă a gingiilor, o afecțiune a țesuturilor care susțin dintele sau poate apărea în urma unui traumatism. Totuși, un dinte care se mișcă nu trebuie neapărat extras. În anumite situații, tratamentul potrivit poate contribui la stabilizarea lui și la păstrarea pe termen lung.
Important este să nu ignori schimbarea și să afli ce a provocat-o înainte ca problema să se agraveze.
De ce încep să se miște dinții la adulți?
Una dintre cele mai frecvente cauze ale mobilității dentare este boala parodontală, cunoscută și sub denumirea de parodontoză. Aceasta afectează țesuturile care mențin dinții fixați și, în formele avansate, poate duce la pierderea osului din jurul rădăcinilor.
Problema se dezvoltă adesea treptat. Placa bacteriană acumulată pe dinți favorizează inflamația gingiilor, iar în lipsa tratamentului, infecția poate afecta structurile de susținere. Pe măsură ce osul se deteriorează, dinții își pot pierde stabilitatea.
Potrivit Institutului Național de Cercetări Dentare și Craniofaciale din SUA, boala parodontală poate evolua până la mobilitate dentară și, în cazurile severe, pierderea dinților. Fumatul și diabetul se numără printre factorii care pot influența apariția și evoluția afecțiunii.
Totuși, nu orice dinte care se mișcă indică parodontită. Există și alte situații în care poate apărea această problemă.
De exemplu, o lovitură la nivelul feței sau al gurii poate afecta țesuturile care fixează dintele. În alte cazuri, scrâșnitul dinților în timpul somnului, cunoscut sub denumirea de bruxism, poate exercita presiuni repetate asupra acestora. O mușcătură dezechilibrată poate contribui, de asemenea, la suprasolicitarea anumitor dinți.
Așadar, două persoane care observă aceeași problemă pot avea nevoie de tratamente complet diferite. De aceea, identificarea cauzei este primul pas către alegerea unei soluții.
Ce semne pot indica o problemă a gingiilor sau a dinților?
Mobilitatea dentară nu apare întotdeauna brusc. Uneori, primele modificări sunt atât de discrete încât pot trece neobservate luni întregi. Dintele poate părea ușor instabil atunci când mesteci, iar alteori senzația este însoțită de modificări ale gingiilor.
Printre semnele care merită atenție se numără:
- Sângerarea gingiilor, mai ales în timpul periajului sau al folosirii aței dentare.
- Retragerea gingiilor, care face ca dinții să pară mai lungi decât înainte.
- Modificarea poziției dinților, inclusiv apariția unor spații care nu existau anterior.
- Respirația neplăcută persistentă, care poate însoți anumite afecțiuni gingivale.
- Durerea sau disconfortul la mestecat, în special atunci când apeși pe un anumit dinte.
- Umflarea gingiilor, sensibilitatea locală sau apariția secrețiilor purulente.
Un aspect important este că boala parodontală poate evolua fără dureri evidente. De aceea, absența durerii nu înseamnă automat că dinții și gingiile sunt sănătoase.
Dacă observi că un dinte se mișcă, evită să îl împingi repetat cu limba sau cu degetele pentru a verifica cât de mobil este. Acest obicei poate irita suplimentar zona și nu oferă informații relevante despre gravitatea problemei.
În schimb, urmărește dacă senzația persistă, dacă apar modificări ale gingiilor și dacă ai dificultăți la masticație. Aceste informații îi pot fi utile medicului stomatolog în timpul consultației.
Se mai poate salva un dinte care se mișcă?
Vestea bună este că mobilitatea dentară nu înseamnă automat pierderea dintelui. Posibilitatea de a-l păstra depinde însă de cauza problemei, de cât de afectate sunt țesuturile de susținere și de momentul în care este început tratamentul.
La consultație, medicul verifică starea gingiilor, stabilitatea dintelui și felul în care acesta intră în contact cu ceilalți dinți. În funcție de situație, pot fi recomandate investigații radiologice pentru evaluarea rădăcinilor și a osului de susținere.
Dacă mobilitatea este asociată bolii parodontale, tratamentul urmărește controlul infecției și al inflamației. Acesta poate include igienizare profesională, îndepărtarea tartrului și a depunerilor bacteriene de sub nivelul gingiei, precum și proceduri parodontale suplimentare, în funcție de gravitatea afecțiunii.
În cazul dinților suprasolicitați prin scrâșnit sau prin contacte incorecte la mușcătură, medicul poate recomanda măsuri pentru reducerea presiunii, inclusiv utilizarea unei gutiere de protecție în anumite situații.
Există și cazuri în care un dinte mobil poate fi stabilizat prin solidarizarea temporară cu dinții vecini. Procedura nu este însă potrivită pentru orice pacient și nu înlocuiește tratarea cauzei.
Potrivit Cleveland Clinic, unele cazuri de mobilitate dentară pot fi tratate prin metode nechirurgicale, în timp ce altele necesită intervenții mai complexe. Evaluarea timpurie crește șansele de a păstra dintele.
Până ajungi la consultație, încearcă să eviți alimentele foarte tari și mestecatul pe dintele afectat. Menține igiena orală printr-un periaj blând și nu încerca să stabilizezi singur dintele folosind adezivi sau alte metode improvizate.
Dacă mobilitatea a apărut în urma unei lovituri, solicită imediat asistență stomatologică. Durerea intensă, umflarea feței, febra sau apariția puroiului necesită, de asemenea, evaluare urgentă.
Ce se întâmplă când dinții nu mai pot fi salvați?
În unele situații, deteriorarea țesuturilor de susținere este atât de avansată încât păstrarea dintelui nu mai reprezintă o opțiune sigură. Acest lucru poate apărea în formele severe ale bolii parodontale sau în urma unor traumatisme care afectează grav rădăcina și structurile din jur.
Chiar și atunci, extracția trebuie recomandată în urma unei evaluări complete. Scopul este păstrarea dinților care mai au un prognostic favorabil și identificarea unei soluții potrivite pentru cei care nu mai pot fi recuperați.
Înlocuirea dinților pierduți poate fi realizată prin mai multe metode, inclusiv punți dentare, proteze sau implanturi. Alegerea depinde de numărul dinților lipsă, de starea osului și a gingiilor, dar și de sănătatea generală a pacientului.
Pentru persoanele care au pierdut majoritatea dinților sau la care dinții rămași nu mai pot fi salvați, există și posibilitatea refacerii complete a danturii prin lucrări fixe pe implanturi.
De exemplu, la Dentetico, clinică stomatologică din Brașov, tratamentul cu implant dentar fast & fix în Brașov este prezentat ca o opțiune pentru pacienții care au nevoie de înlocuirea completă a dinților de pe una sau ambele arcade. Procedura presupune susținerea unei lucrări dentare fixe pe implanturi, în urma unei evaluări care stabilește dacă pacientul îndeplinește condițiile necesare.
Acest tip de tratament nu este însă o soluție pentru orice dinte care se mișcă. Dacă un dinte natural poate fi păstrat și tratat corespunzător, medicul va analiza această posibilitate înainte de a recomanda înlocuirea lui.
De asemenea, în cazul pacienților cu boală parodontală, inflamația și infecțiile trebuie evaluate și controlate înaintea unui eventual tratament cu implanturi.
De ce este important să nu amâni consultația stomatologică?
Una dintre greșelile frecvente este așteptarea până când dintele începe să doară sau devine vizibil instabil. În realitate, unele afecțiuni ale gingiilor evoluează lent, iar primele semne pot fi trecute cu vederea.
Cu cât problema este identificată mai devreme, cu atât medicul are mai multe posibilități de a interveni înainte ca deteriorarea țesuturilor de susținere să devină severă. Acest lucru nu garantează salvarea fiecărui dinte, dar permite stabilirea unui tratament înainte de apariția unor complicații suplimentare.
Dacă ai observat că unul sau mai mulți dinți se mișcă, programează un consult stomatologic și explică medicului când au apărut primele modificări. Menționează și eventualele sângerări gingivale, dureri la mestecat, traumatisme sau schimbări ale poziției dinților.
Un dinte mobil nu este neapărat un dinte pierdut. În funcție de cauza mobilității și de starea țesuturilor de susținere, există tratamente care pot contribui la păstrarea lui. Important este ca decizia să fie luată pe baza unui diagnostic corect, înainte ca problema să avanseze.
Informațiile prezentate au caracter educativ și nu înlocuiesc consultația și recomandările individuale ale medicului stomatolog.
Surse și referințe:
- https://www.nidcr.nih.gov/health-info/gum-disease;
- https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/loose-tooth.











