Dislocarea umărului este una dintre cele mai dureroase și frecvente leziuni ale articulației glenohumerale. Apare atunci când capul humerusului iese din locașul său anatomic, de obicei în urma unei lovituri, a unei căzături sau a unei mișcări bruște care forțează articulația dincolo de limitele normale. Mobilitatea mare a umărului, care permite ridicarea, rotirea și extinderea brațului, vine la pachet cu vulnerabilitate sporită. De aceea, sportivii, persoanele active și chiar cei care desfășoară activități uzuale sunt expuși riscului de dislocare.
Simptomele includ durere intensă, deformarea vizibilă a articulației, imposibilitatea mișcării brațului și, uneori, amorțeală sau furnicături. Intervenția rapidă și tratamentul corect sunt esențiale pentru a preveni recidivele și pentru a asigura o recuperare completă.
Cum se gestionează durerea după accidentare – rolul unui tratament pentru durerea de umar
Primul pas după o dislocare îl reprezintă reducerea durerii și a inflamației. Acest proces poate implica un tratament pentru durerea de umar recomandat de medic, care include antiinflamatoare, analgezice sau, în unele cazuri, infiltrații pentru calmarea rapidă a durerii. Aplicarea gheții în primele 48 de ore ajută la diminuarea edemului, iar brațul trebuie menținut în repaus complet.
Repunerea articulației la loc, manevră numită reducere, trebuie realizată strict de un specialist, pentru a evita complicațiile și deteriorarea suplimentară a structurilor. După reducere, medicul va evalua ligamentele, tendoanele și eventualele fracturi asociate, pentru a stabili un plan clar de recuperare.
Stabilizarea articulației printr-o orteza umar dislocat
După reducerea luxației, umărul are nevoie de imobilizare temporară. În această etapă, o orteza umar dislocat joacă un rol esențial în stabilizarea articulației și protejarea tendoanelor și ligamentelor afectate. Orteza limitează mișcările care ar putea provoca o nouă dislocare și oferă suportul necesar pentru regenerarea țesuturilor.
Durata imobilizării poate varia între una și patru săptămâni, în funcție de severitatea accidentării și de recomandările specialistului. Dispozitivul protejează articulația, reduce durerea și oferă pacientului siguranță în perioadele de mobilizare minimă. Totodată, utilizarea corectă a ortezei previne stresul asupra structurilor sensibile și scade riscul de recidivă imediată.
Pașii recuperării funcționale după dislocare
Recuperarea completă este un proces gradual și trebuie supravegheat de un medic sau kinetoterapeut. De regulă, include trei etape principale:
1. Recuperarea mobilității
După înlăturarea ortezei, pacientul începe exerciții ușoare de mobilizare pentru a preveni rigiditatea. Fizioterapeutul introduce mișcări controlate, cu amplitudine mică, pentru a redobândi flexibilitatea articulației.
2. Reîntărirea musculaturii
O musculatură puternică a coafei rotatorii și a omoplaților este vitală pentru stabilitatea umărului. Exercițiile cu benzi elastice, greutăți ușoare și programele de kinetoterapie ajută la întărirea acestor mușchi.
3. Reintegrarea în activități
Pacientul reia treptat activitățile zilnice și, ulterior, cele sportive. Această etapă necesită atenție sporită, deoarece mișcările incorecte sau suprasolicitarea pot provoca noi luxații.
Cum previi dislocările repetate
Persoanele care au avut o dislocare sunt mai predispuse la recidive. Prevenția include întărirea musculaturii, evitarea mișcărilor bruște peste nivelul umărului, corectarea posturii și folosirea ortezelor atunci când activitatea fizică o cere. Monitorizarea periodică și exercițiile pentru stabilizare sunt esențiale pentru menținerea sănătății articulare.










