Istoria este o disciplina reprezentativa, cu un statul important in planul de invatamant al Romaniei si la examenul de bacalaureat. Pentru “examenul maturitatii”, elevii claselor a XII-a au de pregatit capitole importante din istoria romanilor, care sunt abordate pe teme mai mari, de sinteza, dupa cum urmeaza:
- Popoare si spatii istorice
- Oameni, societatea si lumea ideilor
- Statul si politica
- Relatii internationale
- Religia si viata religioasa
- An aniversar in istoria romanilor
Din sarbatoare in sarbatoare!!!
Dupa ce anul trecut am avut bucuria de a sarbatori, impreuna, 100 de ani de la Marea Unirea de la Alba Iulia, iata ca, anul acesta, avem un alt prilej de celebrare a unui eveniment marcant din istoria poporului roman! Este vorba de implinirea a 160 de ani de la Unirea Principatelor Romane, Moldova si Tara Romaneasca! In anul 1859, cele doua Principate Romane, s-au unit sub sceptrul unul singur domn roman, Alexandru Ioan Cuza. Acest eveniment ar trebui studiat mai in detaliu cu ocazia sedintelor de meditatie istorie bac. Avand in vedere ca ne aflam in an aniversar, este posibil ca unul dintre subiectele de examen sa vizeze unirea lui Cuza!
Trebuie sa retinem faptul ca, in acea perioada, miscarea unionista era extrem de activa, atat in tara, cat si in afara granitelor. Exilul intelectualitatii romane in occident a facut, practice, posibila lupta si propaganda pentru realizarea Principatelor Romane. Miscarile elitei intelectuale romane din Occident a suscitat atentia Marilor Puteri. Ca urmare a evenimentelor (razboiului ruso-turc din 1853-1856), a aparut sustinerea politica a unora dintre marile puteri si sprijinul acordat pentru indeplinirea idealurilor romanilor.
De la Tratatul de la Paris din 1856 la Unirea Principatelor Romane
Inainte de Unirea Principatelor de la 1859, Tratatul de la Paris, incheiat ca urmare a razboiului ruso-turc, a reafirmat autonomia Principatelor si le-a trecut sub garantia colectiva a celor sapte mari puteri, a prevazut revizuirea Regulamentelor Organice, in vigoare, inca, la acel moment, convocarea unor Adunari ad-hoc, prin care romanii sa fie consultati asupra viitoarei organizari politice a tarii lor.
In conditiile infrangerii Rusiei in Razboiul Crimeii, statutul international al Moldovei si Tarii Romanesti a devenit o problema de echilibru european. Importatoare de grane romanesti, Anglia dorea sa scoata circuitul cerealier de sub amenintarea interceptarii sale de catre Rusia, stapana a Deltei Dunarii, de indata ce interesele Petersburgului ar fi cerut-o. In acelasi timp, libertatea de navigatie pe Dunare si crearea unei zone-tampon durabile intre Rusia si Imperiul Otoman indreptau interesul marilor puteri europene asupra statutului Principatelor dunarene.
Dupa cum a subliniat mai tarziu celebrul Gheorghe Gafencu, “ razboiul Crimeii avusese drept scop sa stabileasca in Rasarit o ordine si o limita. Tratatul de la Paris a fixat aceasta limita la Dunarea de Jos: Dunarea, fluviu european, trebuia sa apartina, in intregime, Europei: Basarabia, pamant moldovenesc, urma sa revina statului, care asigura libertatea Dunarii. Deci, Principatele Romane trebuiau sa se bucure, la fel ca si Dunarea, de garantia Europei. Aceste conditii justificau si asigurau constituirea Romaniei, unita si libera. Noul stat, care urma sa se nasca, avea drept baza un act care stabilea un echilibru. Destinul sau era legat de acest echilibru, dupa cum acest echilibru depinde si de existenta lui.”
Divanurile ad-hoc si dorintele romanilor
Prevederile Tratatului de la Paris din anul 1856 prevedeau si organizarea unor Adunari ad-hoc, prin care romanii aveau posibilitatea sa isi aleaga statutul si organizarea statala. Consultarile populare din Moldova si Tara Romaneasca au cerut, printre altele, unirea Moldovei cu Tara Romaneasca, intr-un singur stat. Statul urma sa fie condus de un print strain, apartinand unei dinastii europene si sa beneficieze de autonomie si neutralitate. Cererea unui print strain era argumentata, in mod paradoxal, de dorinta romanilor de a pune capat luptelor pentru tron dintre vechile familii boieresti, care era, de altfel, speculata si de catre marile puteri vecine pentru a intervene in afacerile interne ale Principatelor.
Turcia, si Anglia nu au fost de acord cu crearea unui stat roman, considerandu-l ca un pas important spre independent si destramanre integritatii Imperiului Otoman. La randul sau, Austria se simtea vadit afectata de o posibila creare a unui stat roman, temandu-se de influenta pe care romanii din Transilvania urmau sa o exercite pe langa Cancelaria de la Viena.
Conventia de la Paris din 1858
Conventia de la Paris din anul 1858 a hotarat ca Principatele sa ramana entitati politice separate, fiecare avand domn si adunare proprie. Ele urmau sa se numeasca Principatele Unite ale Moldovei si Tarii Romanesti si sa aiba doua institutii comune: Curtea de Casatie si o Comisie Centrala, cu sediul la Focsani. Comisia Centrala ar fi avut rolul de a ajuta la elaborarea legilor de interes comun.
Adunarile aveau o functionare similara unui Parlament unicameral, care dezbatea si adopta legile, fara insa a avea initiativa legislativa si alegea domnitorul.
Guvernele erau alcatuite din ministri desemnati de catre domnitori, responsabili in fata acestora si a Adunarilor Elective.
Conventia de la Paris garanta libertatea individuala, proprietatea si egalitatea drepturilor politice pentru toti moldovenii si valahii de rit crestin. Stabilirea sistemului electoral pentru cele doua Adunari urma sa aiba loc in functie de venit (vot cenzitar), iar alegatorii erau impartiti in alegatori directi si alegatori indirecti (care votau prin intermediul unor delegati.
Dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza
Opozitiei marilor puteri, romanii din Principate le-au raspuns cu “un act de mare abilitate politica”, dupa cum subliniaza istoricul Florin Constantiniu in lucrarea “O istorie sincera a poporului roman.”
Intrucat Conventia de la Paris nu interzicea explicit alegerea aceleiasi persoane ca domn in ambele Principate, unionistii l-au ales pe colonelul Alexandru Ioan Cuza domn al Moldovei, la 5 ianuarie 1859 in Moldova, si apoi la 24 ianuarie 1859, in Tara Romaneasca.
Dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza a avut o indoita semnificatie: in primul rand, ea a fost manifestarea a ceea ce Nicolae Iorga a numit “Sistemul faptului implinit”, element de originalitate creat de romani, si, in al doilea rand, ea a pus temelie statului roman modern.
Nu in ultimul rand, istoricul Florin Constantiniu afirma si faptul ca dubla alegere ca domnitor a lui Alexandru Ioan Cuza a oferit, modernitatii, o conotatie optimista. Mai exact, prin acest act de curaj, romanii si-au impus propria vointa Europei, si au avut, astfel, oportunitatea sa recupereze din decalajul fata de Occident si, pe cale de consecinta, sa se integreze, practic, in civilizatia occidentala. Odata cu formarea statului roman modern, s-a inlaturat sistemul de organizare oriental, fanariot, turcesc sau rusesc, si s-a facut, rapid, trecerea, catre structurile si institutiile apusene.
Dubla alegere deschidea calea catre una dintre cele mai dense perioade de innoiri din istoria politica romaneasca, asa cum elevii vor avea posibilitatea sa afle in urma orelor de meditatii istorie bac.
