Gândacul este ca un fel de tanc pe șase picioare și aproape că este indestructibil datorită microstructurilor din corpul său ce conține părți extrem de rezistente, dar și părți flexibile. Combinație este atât de reușită, încât insecta are armura ideală pentru a suporta greutăți inimaginabile.
Două caracteristici microscopice îl fac să aibă aceste proprietăți uimitoare. În primul rând are o serie de conexiuni între partea superioară și cea inferioară a exoscheletului și practic acesta este compus din două părți, precum o clapetă, iar aceste două părți se închid perfect.
Aceste legături au forme diferite pe corpul gândacului: spre partea din față, în zona organelor vitale, conexiunea este puternică, precum dinții unui fermoar, astfel că rezistența la presiune este mare. Spre spatele insectei legăturile nu sunt atât complicat prinse, astfel că partea de sus și cea de jos a exoscheletului pot ”să se încalece” pe o suprafață redusă.
O a doua trăsătură importantă este un fel de încheietură rigidă care se întinde de-a lungul spatelui gândacului, din partea stângă în cea dreaptă. Cele două părți sunt unite, precun părțile unui puzzle, de protuberanțe care conțin straturi de țesut ce sunt ținute laolaltă (precum un super-glue) de proteine și sunt extrem de rezistente la presiune.
Când gândacul este presat apar mici fisuri în ”lipiciul” de proteine dintre straturile de proteine din fiecare protuberanță și aceste crăpături vindecabile permit insectei să absoarbă impactul fără a ceda.
Surse: Science News, The New York Times
