La 1600 China avea cam 160 de milioane de locuitori, Imperiul Mogul, cam 110 milioane și Imperiul Otoman, aproximativ 26 de milioane. În China se afla de două secole la conducere dinastia Ming care a restabilit tradițiile imperiului și i-a redat puterea pe care o avea în secolul VIII. În timpul acestei dinastii, Marele Zid a fost restaurat și prelungit, Beijingul a primit o arhitectură monumentală și China a trimis cea mai mare flotă din istoria sa la mii de km depărtare, pentru ca apoi să renunțe cu totul la explorări.
În total, 16 împărați au fost la conducere în cei aproape 280 de ani ai dinastiei Ming, iar cel care a stat la conducere cei mai mulți ani este și cel mai interesant și mai controversat.
Împăratul ce avea să rămână în istorie sub numele de Wanli s-a născut în 1563 și a urcat pe tron în 1572, iari în primii ani, ajutat de un ministru strălucit, a impus o serie de reforme care s-au dovedit benefice pentru economie. Însă totul se schimbă la zece ani după urcarea pe tron și împăratul începe treptat să fie dezinteresat de problemele imperiului, se izolează în palatul său și refuză să se implice în rezolvarea problemelor imperiului. Neimplicarea a avut efecte negative asupra economiei imperiului spre sfârșitul ”domniei” lui.
Totuși, Wanli a rămas în istorie ca fiind foarte inteligent, cu o intuiție fină și o educație aleasă. Era dornic de cunoaștere și deschis spre îndepărtata cultură europeană, atribut rar la o bună parte dintre împărații chinezi din dinastia Ming. Wanli a rămas în istorie prin faptul că l-a invitat la curtea sa pe călugărul iezuit Mateo Ricci, care a devenit consilier la Beijing. Interesant este că Ricci nu l-a cunoscut niciodată personal pe împărat, dar acesta i-a garantat libertatea totală de a cerceta cultura chineză și tradițiile și acesta a realizată o remarcabilă hartă a lumii, prima hartă realizată în China după model european.
La vârsta de 22 de ani Wanli a ordonat începerea construcției uriașului său mormânt, un veritabil ”palat subteran” care a fost gata șase ani mai târziu, iar atunci sursele istorice spun că Împăratul ar fi ținut o recepție acolo. Palatul subteran din piatră, care se întinde pe 1200 mp a fost construit cu costuri uriașe, echivalentul impozitelor strânse timp de doi ani. Mausoleul a fost descoperit în 1956, iar până în 1958 arheologii au făcut săpături în ceea ce au numit ”Mormântul seninătății” și au scos la iveală peste 2.600 de obiecte, printre care 300 din aur, inclusiv lingouri. O parte dintre aceste obiecte sunt expuse și în expoziția de la București și importanța lor este cu atât mai mare cu cât mausoleul este singurul descoperit intact din acea perioadă a istoriei Chinei.
Mormântul a arătat că splendoarea și luxul au atins un nivel greu de imaginat în trecut, iar aurul a fost prelucrat cu exelență artistică.
Trebuie spus că excavațiile s-au făcut cam de ”mântuială” și foarte multe obiecte s-au pierdut, iar de atunci autoritățile chineze sunt foarte reticente în a deschide morminte imperiale.
Împăratul Wanli a primit o lovitură dură și mult mai aproape de prezent. În timpul Revoluției Culturale a lui Mao, Gărzile Roșii au furat rămășițele împăratului și ale împrătesei și le-au ars pe un rug.
În timpul dinastiei Ming (1368-1644), aurul, alături de jad și mătase, era considerat unul din cele mai prețioase materiale, important simbol al bogăției și statutului social înalt.
Aurul a fascinat oamenii din cele mai vechi timpuri, iar la chinezi, în timpul dinastiei Ming, vasele din aur au rămas privilegiu al împăratului și al familiei sale. Nobilii, spunea o lege de la final de secol 14, nu pot avea decât vase de argint și exista o singură excepție: principii de rangurile unu și doi puteau avea ibrice și cupe din aur, pentru băut vin.
Dar, la fel cum în zilele noastre mulți oameni vor să impresioneze cu haine scumpe sau mașini puternice, și atunci, pe la 1600, extravaganța era la mare preț la nivelul societății și toți se întreceau în afișarea bogățiilor și excesului. Regulile care rezervau aurul doar pentru familia imperială au început, treptat, să fie încălcate și femeile din familii întărite au început să poartă ace păr din aur sau alte bijuterii mici. Persoanele care-și permiteau încercau să imite moda și luxul curții imperiale și chemau meșteșugari care să le realizeze comenzile la domiciliu.
Într-un roman al vremii este descrisă o masă încărcată cu vase de aur și de argint, inclusiv boluri, cupe cu picior, cești și ibrice
Cea mai mare parte a obiectelor expuse la București provin probabil din același mormânt ”al seninătății”, au fost realizate în atelierele imperiale și sunt ilustrative pentru măiestria tehnică și pentru formele estetice atinse în primii ani ai secolului al 17-lea, în cadrul acestor ateliere care produceau obiecte exclusiv pentru uzul imperial și al primelor ranguri ale societății chineze.
Sunt prezentate ace de păr, cercei și brățări, vase utilizate în cadrul ritualurilor religioase, vase pentru servirea băuturilor, dar și seturi de coșuri cu flori, obiecte pur decorative împodobite cu motive animaliere și vegetale care exprimă urări de sănătate, bogăție și longevitate.
Expoziția este deschisă între 21 noiembrie 2019 și 22 martie 2020 la sediul Muzeului Național de Istorie a României, și poate fi vizitată de miercuri până duminică între orele 9:00-17:00.
În cadrul acestei expoziții pot fi admirate 149 de obiecte de orfevrărie extrem-orientală de o excepțională valoare istorică, care datează din timpul domniei împăratului Wanli (1573-1620), cel de-al paisprezecelea împărat al dinastiei Ming (1368-1644).
Obiectele din colecția Dong Bo Zhai provin din patrimoniul Muzeului de Artă Xi’an Qujiang și oferă o imagine complexă asupra artei prelucrării aurului din timpul dinastiei Ming, mai ales a celei din timpul domniei împăratului Wanli.
