Bruxelles-ul face presiuni asupra președintelui Aleksandar Vucic pentru a-l îndemna să-și aleagă mai clar direcția. Angajată în procesul de aderare la UE, Serbia ar putea fi obligată să aplice sancțiuni împotriva aliatului său rus, potrivit Le Monde, citat de Rador.
Preşedintele sârb Aleksandar Vucic, pe aeroportul militar Batajnica, de lângă BelgradFoto: Darko Vojinovic / AP – The Associated Press / Profimedia
A venit momentul alegerii apelor în Serbia? Această țară balcanică cu tradiție rusofilă, care afișează o formă de neutralitate în conflictul din Ucraina în timp ce pretinde că vrea să adere la Uniunea Europeană, este subiectul unor presiuni fără precedent din partea Bruxelles-ului pentru a-și alege tabăra.
În raportul său anual privind progresul negocierilor de aderare publicat miercuri, 12 octombrie, Comisia Europeană întocmește un rechizitoriu sever la adresa politicii externe duse de Belgrad încă de la începutul războiului din Ucraina, deplângând faptul că Serbia „continuă să mențină relații intense” cu Rusia.
Chiar dacă țările candidate ar trebui să își alinieze politica externă cu cea a Uniunii Europene, Comisia adresează o lungă listă de nemulțumiri președintelui sârb Aleksandar Vucic, reales triumfător în aprilie anul trecut:
„Serbia nu a condamnat în mod explicit agresiunea Rusiei”; „Unele declarații și acțiuni ale oficialilor sârbi au fost direct împotriva pozițiilor UE”; „Serbia a refuzat să impună sancțiuni împotriva Rusiei”; „La Belgrad au fost primiți oficiali ruși care se află pe listele de sancțiuni ale UE”…
Gravitatea acestor reproșuri este o premieră de la începutul negocierilor de aderare cu această țară de șapte milioane de locuitori, care de asemenea face progrese moderate în ceea ce privește restul criteriilor definite pentru aderarea la UE, fie că este vorba de lupta împotriva corupției sau de principiile legate de statul de drept.
„Liderii sârbi au ratat pariul, crezând că Putin va câștiga rapid războiul din Ucraina”, subliniază Srdjan Majstorovic, președintele Centrul de Politici Europene de la Belgrad.
După ce a stabilit, printr-un calcul savant, că alinierea politicii externe sârbe la cea a UE a regresat „de la 64% în 2021 la 45% în august 2022”, Comisia conchide astfel că Serbia a „regresat” pe drumul către apartenența europeană.
Acest calificativ este „folosit pentru prima dată” de europeni, deplânge Srdjan Majstorovic, fost membru al echipei de negocieri sârbe pentru aderarea la UE, care acum prezidează Centrul de Politici Europene de la Belgrad, un think-tank pro-european.
„Liderii sârbi au eșuat în pariul lor că Putin va câștiga rapid războiul din Ucraina. Acum, când devine din ce în ce mai clar că Rusia va fi implicată în acest conflict, ar trebui să-și schimbe politica”, speră el.
„Vucic a câștigat timp, dar o aliniere la sancțiunilor a devenit acum inevitabilă dacă dorește să-și respecte obiectivul proclamat de a deveni membru al UE”, mai judecă Ivan Vejvoda, cercetător la Institutul de Științe Umaniste din Viena.
Opinie majoritară pro-rusă
Om forte al Serbiei din 2014, președintele Aleksandar Vucic a recunoscut și el pentru prima dată, sâmbătă, 8 octombrie, că ar putea fi obligat „să se adapteze la o altă realitate” în ceea ce privește sancțiunile „dacă prejudiciul cauzat Serbiei devine prea mare”.
Fost ministru al informațiilor sub dictatorul Slobodan Milosevic, Vucic este renumit pentru capacitatea sa de a naviga printre interesele geopolitice ale marilor puteri în timp ce flatează opinia publică.
Acesta din urmă rămâne în principal pro-rusă de la războaiele din Iugoslavia, când Moscova a sprijinit tabăra sârbească. Potrivit sondajelor, impunerea de sancțiuni împotriva Rusiei rămâne extrem de nepopulară.
„Dar președintele Vucic are mijloacele pentru a-și apropia opinia publică, deoarece controlează 90% din mass-media”, adaugă Majstorovic.
Deși a început să pregătească populația pentru eventuala adoptare a sancțiunilor, președintele sârb continuă să transmită mesaje în sens invers. În septembrie, el a semnat un „plan de consultare pentru 2023 și 2024” cu ministrul rus de externe, Serghei Lavrov, în marja Adunării Generale a ONU de la New York.
Pe 8 octombrie, el a anunțat construirea unei conducte de petrol către Ungaria împreună cu aliatul său, liderul naționalist Viktor Orban, pentru a putea continua să importe petrol rusesc în ciuda embargoului european care urmează să intre în vigoare în luna decembrie.
Foarte dependentă de hidrocarburile rusești, Serbia a fost notificată de către Croația vecină că Zagrebul nu va mai permite combustibilului din Rusia să curgă prin conducta care trece prin teritoriul său pentru a conecta coasta Adriaticii de granița cu Serbia.
Orban a negociat cu Bruxelles-ul o amânare a embargoului privind petrolul rusesc pentru țara sa până la sfârșitul anului 2024.
Presiuni în privința dosarului kosovar
Serbia ar putea fi nevoită, de asemenea, să-și schimbe pozițiile din cauza presiunii asupra unui dosar conex: Kosovo.
Belgradul refuză în continuare să recunoască independența fostei sale provincii, proclamată în 2008, și menține o politică de blocaj diplomatic la toate nivelurile. Este susținut în acest demers de Rusia, care își poate exercita dreptul de veto în Consiliul de Securitate al ONU.
Cu toate acestea, Franța și Germania au propus recent un plan de rezolvare a acestui conflict înghețat, care ar consta, potrivit lui Vucic, în a lăsa Kosovo să adere la ONU, fără a mai fi nevoie de recunoașterea oficială a independenței de către Belgrad. În schimb, „Serbia ar primi rapid aderarea la UE”, spune președintele sârb, care exclude deocamdată un astfel de acord.
Dar, după cum recunosc unii dintre deputații din Parlamentul de la Belgrad, Serbia se teme că nu va mai putea beneficia de sprijinul necondiționat al Moscovei în acest dosar.
„Rușii sunt ocupați cu propriile lor probleme”, a declarat recent Milovan Drecun, care prezidează comisia parlamentară sârbă pentru Kosovo. ”Poate la un moment dat am putea reduce presiunea privind aderarea Kosovo la ONU, dacă am începe să respectăm politica de sancțiuni a UE față de Rusia”.
