Tipuri vechi și noi de ” intoxicare” electorală

Daniel Mihai — Mon, 16 May 2016 12:27:00 +0000

Analizând campaniile electorale desfăşurate în România în ultimii 15 ani, o parte dintre observatorii vieţii politice din România au remarcat că unele dintre deciziile şi schimbările politice au fost generate de actori care au recurs la diverse forme ale manipulării. Institutul „Ovidiu Şincai” şi-a propus întocmirea unui raport menit să analizeze diversele tipuri de acţiuni de manipulare care au avut loc în campaniile electorale, focalizându-şi atenţia asupra anului electoral 2004.

Redacția ziarului Criteriul Național a considerat oportun să reia și să updateze câte ceva din acest demers, deoarece ne aflăm într-un moment crucial, cu câteva săptămâni înainte de o primenire a scenei politice românești. Actuala clasă politică se zbate sau lasă impresia că ar urma ” pașii corecți „. Totuși, nu putem uita faptul că, pe parcursul unei perioade însemnate , politicienii au ajuns să fie dominați de utilizarea metodelor manipulatorii în comunicarea publică.

Efectele unei asemenea situaţii pot fi dramatice pentru democraţie, pentru că subminează încrederea cetăţenilor în autoritatea publică, generând neîncredere, pasivism, dar şi potenţiale reacţii violente de revoltă împotriva întregii clase politice.

„Intoxicarea electorală” este o metodă brevetată de manipulare complexă care vizează credibilizarea unei afirmaţii false şi determinarea unei reacţii a celui manipulat, ca urmare a asimilării acelei afirmaţii, prin transmiterea în mod premeditat şi inducerea în conştiinţa celui care poate crede unor informaţii false.

De cele mai multe ori, intoxicarea creează confuzie în rândurile adversarilor politici şi a cetăţenilor. Spre deosebire de zvon care poate consta într-o informaţie exactă neputând fi susţinută ori putând fi susţinută cu dificultate) intoxicarea e indusă în conştiinţa publică sub aparenţa unei idei deja acceptate şi debarasate de subiectivism. Acest lucru apare totdeauna suspect al unei surse individuale cunoscute,deoarece tinde exclusiv la acreditarea unei idei false.

De asemenea, dacă metoda zvonisticii urmăreşte punerea în circulaţie a unui mesaj ca atare, intoxicarea încearcă să formeze în mod indirect atitudini, introducând în circuitul gândirii publice anumite idei pe baza şi prin prelucrarea independentă prin care

manipulaţii ajung la anumite convingeri. De regulă, tacticile de intoxicare sunt mai subtile. Exemple de asemenea tactici sunt „topurile aranjate”, „sondajele promoţionale”, „testele formative” sau „dezbaterile trucate”.

TOPURILE „ARANJATE”

În ceea ce privește categoria de lux a „topurilor aranjate”, ele chiar reprezintă tactica de intoxicare care apelează la constituirea

unor ierarhii ale personalităţilor publice şi la premierea unora dintre acestea pentru merite pe care nu le au ori nu le au la nivelul unor asemenea distincţii.

Pentru a impune publicului manipulat ideea referitoare că persoana plasată în vârful topului este nu numai demnă de încredere şi respect dar şi acceptată şi confirmată ca atare de specialişti neutri şi obiectivi, se recurge la o stratagemă.

De cele mai multe ori nu se ştie exact cine şi cum a organizat realizarea topului, pe ce criterii au fost selecţionaţi candidaţii şi de către cine, pe ce criterii a fost constituit juriul, de către cine şi din cine, care au fost criteriile şi argumentele alcătuirii topului.

Publicul care ia cunoştinţă rapid prin mass-media de existenţa topului sau premiului este tentat însă să creadă că în mod cât se poate de fundamentat o persoană anume a fost desemnată ca politician sau jurnalist al anului, ca cel mai patriot parlamentar, cel mai mare diplomat, cel mai benefic lider etc.

Asocierea în cadrul topului a manipulatorului cu personalităţi autentice având o mare popularitate face mesajul favorabil acestuia încă mai convingător. Pe o atare convingere se bazează opţiunile sale ulterioare.

„SONDAJELE PROMOȚIONALE”

În ceea ce privește „sondajele promoţionale”, ele constau în diferite tipuri de investigări ale opiniei publice prin care cei intervievaţi au acea cerință de a se exprima despre anumite persoane care fie nu au suficientă notorietate fie nu au calităţile spre a se fi impus atenţiei şi aprecierii publice în legătură cu tipul de misiune la care face referire cercetarea.

Acest tip de sondaj nu urmăreşte să afle care este opinia publicului despre o anumită persoană, ci dimpotrivă să formeze opinia celor intervievaţi şi a celor care află rezultatele exerciţiului, aducând în atenţia lor, într-un şi pentru un anume context, un nume la care altfel nu s-ar fi gândit niciodată.

De pildă, întrebarea dacă şeful unei anumite multinaționale, cu o anumită notorietate dar fără mare anvergură ar fi capabil să fie un bun şef de stat constituie, de fapt, primul pas în determinarea populaţiei să ia în consideraţie respectiva persoană pentru una dintre cele mai înalte demnități posibile.

De asemenea, includerea într-o listă de persoane a căror popularitate se testează, a unor oameni cu răspunderi curente şi notorietăţi diferite, tinde să creeze publicului sentimentul fals că manipulatorul se bucură de încrederea generală pentru funcţia pe care o vizează dar cu care, de fapt, nu este asociat în conştiinţa publică. Să nu vă mire alt aspect. De exemplu,un conducător de club sportiv se poate bucura de mai multă încredere decât un ministru, dar asta nu înseamnă că tocmai încrederea respectivă se referă la capacitatea dumnealui de a fi ministru, situaţie la care nimeni, în realitate, nu s-ar fi gândit.

„TESTE FORMATIVE”

Un alt aspect inclus este acela al „testelor formative” ce constau în întrebări adresate populaţiei . Acestea se efectuează prin telefon sau prin scurte interviuri realizate în spaţii publice. Aici, pericolul intoxicării e atent ambalat deoarece sub aparenţa unei cercetări ştiinţifice cu caracter neutru, asupra unei personalităţi sau a unui subiect sensibil, în condiţiile în care întrebarea conţine şi răspunsul sau conţine o informaţie aparent acceptată întrucât nu este pusă în discuţie, prin preluarea căreia în raţionamentul ducând la răspuns, manipulatul îşi asumă deja poziţia dorită de manipulator.

Ca exemplu aleatoriu vă propunem acest caz.:„Credeţi că X, fiind homosexual, poate fi promovat în funcţia de comandant al unităţii militare Z?” sau „Credeţi că domnul A, care susţine accesul persoanelor refugiate, despre care se ştie că sunt sponsorizate de puteri străine, în serviciile esenţiale pentru siguranţa naţională, poate fi preşedintele României?” – întrebarea nu vizează atât obţinerea părerii despre X sau A, ci formarea convingerii că a fi homosexual sau adept al refugiaților este descalificant pentru ocuparea unor funcţii.

„DEZBATERILE TRUCATE „

Nu în cele din urmă „dezbaterile trucate” constau în insinuarea, de regulă sub pseudonim, în reţelele de dezbatere publică (prin forumurile de dezbatere pe Internet, pe rețele sociale) a unei combinaţii de informaţii adevărate şi false şi de raţionamente cu atât mai uşor de acceptat cu cât autorul intervenţiei nu este identificat cu persoana manipulatorului interesat.

Sunt furnizate ştiri şi raţionamente pe baza cărora participanţii la schimbul de idei (manipulaţii) ajung, în aparenţă independent, la concluziile şi atitudinile urmărite de manipulator. Deşi pare autentică, dezbaterea este trucată.

O variantă a acestui tip de manipulare sunt mesajele prin SMS trimise şi retransmise publicului în timpul talk-show-urilor televizate sau chiar unele intervenţii directe ale unor „telespectatori” ori „ascultători” care lansează în câteva secunde, fără niciun risc de a fi urmăriţi apoi pentru calomnie, acuze grave , nedovedibile la adresa unor persoane publice.

Asemenea acuze se acumulează în subconştientul colectiv spre a genera, mai târziu, concluzii, opinii, atitudini conforme obiectivelor manipulatorului.

Exemple există deoarece, tocmai prin asemenea procedee s-a acreditat şi înrădăcinat ideea că anumite personalităţi ar aparţine unor minorităţi nepopulare sau ar fi membrii unor organizaţii secrete presupus nocive (în special Illuminati) ar fi doar cauza progresului, dezvoltării etc uitând de aspectul în care aceștia se presupune că ar fi încheiat tranzacţii externe ce au cuprins clauze defavorabile României .Aici, în această vcategorie se poate cita Tratatul politic cu Ucraina despre care mulţi au ajuns să creadă că include prevederi pe care, în realitate, nu le cuprinde etc.)

Sursa document modificat : Raport de analiză politică, Analiză privind manipulările în campaniile electorale, Institutul Ovidiu Șincai Bucureşti 8 Decembrie 2005

Sursa foto : www.fisd.ro,searchnewsglobal.wordpress.com, www.slideshare.net