De fapt, nu erau nici un fel de achiziţii publice, în sensul legal al termenului. Erau pur şi simplu nişte concursuri între mai mulţi investitori privaţi, care ajunge mai aproape de sânul cald şi primitor al ministrului Elena Udrea.

Cam asta se ascunde în spatele cazului finanţării dominate de infracţiuni a Galei Bute. Pentru că nu este vorba numai despre Gala Bute, ci despre un întreg modus operandi. Dacă e să dăm crezare procurorilor. Dar asta numai instanţele de judecată vor stabili la finalul procesului.

Un calcul simplu – și dureros, totodată – ne arată însă dimensiunile costurilor sociale ale acestui fenomen. Ce ar fi putut face România cu 400 milioane de euro pentru unele dintre categoriile sale sociale sau profesionale cele mai nedreptățite? Ar fi putut, de pildă, să dubleze alocațiile, timp de un an, pentru cei 3,7 milioane de copii, pentru care guvernul Ponta susține că nu găsește resurse. Tot cu 400 milioane de euro ar fi putut fi majorate salariile personalului medical cu 1100 lei lunar, în medie. O astfel de creștere salarială ar ajuta la stoparea emigrației în masă a acestor cadre.

Calculele de acest fel pot continua, fără îndoială. Ele arată doar o parte a costurilor enorme pe care le plătește societatea românească de pe urma corupției endemice. Proporțiile alarmante ale acestui fenomen și efectele lui devastatoare sunt conștientizate și de politicieni, de cei responsabili și de bună-credință. Asanarea propriilor structuri trebuie să fie una dintre prioritățile partidelor politice în perioada următoare. PNL și-a asumat acest obiectiv, modificând criteriile de integritate din Statut, și nu va face rabat de la el.

sursa: Stiripesurse.ro